† TEODOSIE,
prin Harul lui Dumnezeu
Arhiepiscopul Tomisului,
Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, har si pace de la Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, slavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, iar de la Noi, parinteasca binecuvantare.
Nasterea Domnului Iisus Hristos este Darul cel mai de pret al lui Dumnezeu pentru noi.
Iubiti fii duhovnicesti,
Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este Marele praznic al bucuriei prin care Dumnezeu Se pogoara pe pamant pentru a ne ridica pe noi oamenii, si impreuna cu noi, intreaga creatie, la viata Sa cea dumnezeiasca. Nicio religie si nicio filosofie nu vorbesc despre vreo coborare a lui Dumnezeu la oameni. De aceea, putem spune ca prin intruparea Fiului, omenirea se bucura de cea mai mare grija si iubire din partea lui Dumnezeu.
Noi suntem creatia lui Dumnezeu cea mai de seama si de aceea El are grija de noi, chiar dupa caderea in pacat, cand hotaraste sa trimita pe Fiul Sau ca sa Se pogoare la noi si sa ne mantuiasca: "Caci Dumnezeu asa de mult a iubit lumea, incat pe Fiul Sau cel Unul-Nascut, L-a dat … ca sa se mantuiasca, prin El lumea” (Ioan 3: 16-17).
Ca Iubire desavarsita (I Ioan 4: 8, 16), Dumnezeu ne ofera ce are El mai de pret, ni-L trimite pe Fiul Sau ca sa ne mantuiasca, asa cum rostim in Crez: "Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii”. si, tot in Crez mai marturisim ca intruparea Fiului este darul suprem pe care Dumnezeu il face omenirii, in deplina Sa libertate si iubire: "Care pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut Om”.
Vedem ca Fiul lui Dumnezeu nu Se naste pentru Sine, ci pentru noi, oamenii. Atunci cand suntem adusi la existenta, ne nastem pentru noi, pentru ca sa ne impartasim si sa ne bucuram de darul vietii pe care Dumnezeu ni-l ofera prin parintii nostri. insa la Hristos lucrurile stau cu totul altfel. Daca noi nu existam deloc inainte de zamislirea noastra in pantecele mamei, El, Fiul lui Dumnezeu, exista mai inainte de veci. in acest sens, Sfantul Ioan Casian spune ca Fecioara Maria nu naste un om oarecare, ci pe Creatorul ei, pe Cel care exista mai inainte decat ea, nascut din Tatal din vesnicie: "Vezi, asadar, ca, nu numai Maria L-a nascut pe Cel mai in varsta decat ea… pe Facatorul ei si, nascand pe Nascatorul ei, a devenit Nascatoare a Nascatorului ei”.
Frati crestini,
Sfantul Apostol Ioan ne spune ca prin Fiul lui Dumnezeu au fost create toate cele ce exista: "Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut… lumea prin El s-a facut” (Ioan 1: 3,10). Iar Sfantul Apostol Pavel subliniaza ideea ca Iisus Hristos este atat Creatorul, cat si Purtatorul de grija al universului, existenta Lui fiind mai presus de timp si peste masura noastra de intelegere: "Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate” (Coloseni 1: 16-17).
Toate aceste scripturi ne ajuta sa intelegem si mai bine adevarul ca Hristos este Darul suprem care ni se aduce pentru a noastra mantuire. Parintele Dumitru Staniloae ne spune ca intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezinta darul cel mai pretios de care se invredniceste omenirea: "Pentru a restabili raportul de iubire intre fiinta noastra umana si Dumnezeu si intre noi si semenii nostri, Dumnezeu insusi S-a introdus in lume ca Dar si Cuvant suprem… El e Darul cel mai pretios si Cuvantul suprem al Tatalui catre noi. El este comunicare suprema a iubirii Tatalui catre noi… Fiul cel Unul Nascut al Tatalui… vine nu numai ca Darul si Cuvantul suprem, ci si ca Persoana daruitoare si cuvantatoare”.
Astfel, prin sarbatoarea Craciunului, Hristos se aduce ca Dar al lui Dumnezeu si pentru cel sarac, dar si pentru cel bogat; si pentru cel sanatos, cat si pentru cel bolnav; atat pentru cel care se veseleste, cat si pentru cel care este in stramtorare, durere sau incercare. De aceea, mai intai de toate, trebuie se ne bucuram cu totii de Hristos Domnul care S-a nascut in Betleemul Iudeii, deoarece El nu face nicio diferenta intre noi. Prin venirea Lui pe pamant ne inconjoara pe toti cu aceeasi dragoste: "Fiul lui Dumnezeu, facandu-Se Om, exclusiv pentru altii, reprezinta culmea generozitatii, din care se poate intari generozitatea umana, pentru slabirea egoismului. El nu are nevoie sa fie om, pentru a exista in modul si gradul suprem. El se face Om numai pentru oameni, purtand toate ale omului, nu pentru a se realiza pe Sine ca Dumnezeu, ci pentru a realiza in Sine culmea omului adevarat, pururea mai presus de oameni, pentru a da oamenilor puterea sa se inalte in veci, sa aiba un model intaritor mai presus de ei”, ne spune iarasi parintele Staniloae.
Momentul nasterii Fiului lui Dumnezeu ca Om uneste cerul cu pamantul in mod real. Avem pe de o parte pe magi si pe pastori, care alearga sa se inchine Mantuitorului Hristos, iar pe de alta parte ostirile ingeresti, care, la randul lor, nu contenesc sa aduca lauda lui Dumnezeu: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2: 14). Toti impreuna: cerul si pamantul, ingerii si oamenii, intr-un cuvant intreaga creatie, isi exprima bucuria intalnirii cu Dumnezeu. Stihirile Vecerniei Nasterii Domnului Hristos redau cel mai bine acest adevar de credinta: "Ce vom aduce tie, Hristoase? Ca Te-ai aratat pe pamant ca un om, pentru noi. Fiecare din fapturile cele zidite de Tine multumire aduce tie: ingerii cantarea, cerurile steaua, magii darurile, pastorii minunea, pamantul pestera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce esti mai inainte de veci, miluieste-ne pe noi”.
Dreptmaritori crestini,
Nasterea lui Hristos reprezinta punctul central al istoriei umanitatii si evenimentul cel mai important pe care omenirea il cunoaste. Marele scriitor bisericesc Eusebiu de Cezareea spune ca venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant trebuie vazuta ca cea mai minunata fapta istorica la care umanitatea ia parte: "Lumea asta a noastra, a oamenilor, n-a cunoscut din veac decat un singur eveniment cu adevarat iesit din comun, uimitor si neasemuit: atunci, anume, cand Fiul lui Dumnezeu S-a aratat cu adevarat pe pamant”.
De aceea, prin intruparea Fiului, Dumnezeu Se coboara si se infrateste cu noi, pentru a ramane alaturi de noi in veci. Prin nasterea Fiului ca Om, Dumnezeu vine la noi astfel ca acest timp sfant, asa cum frumos ne sfatuieste parintele Teofil Paraian, este un prilej de reflectie la noi insine si la Hristos.
Mai intai de toate se cade sa ne gandim la fapta cea preaminunata a coborarii Fiului lui Dumnezeu la noi, la modul in care El S-a nascut intr-o iesle saracacioasa, intr-un loc smerit, lipsit de strictul necesar, pentru a ne cauta pe noi si a ne oferi mantuirea. Asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, prin pogorarea Sa, Fiul lui Dumnezeu, se imbraca in neajunsurile si toate necazurile acestei lumi pentru a ne imbogati cu viata Sa dumnezeiasca: "Ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti” (II Cor. 8: 9).
Iubiti fii duhovnicesti,
Coborarea Fiului lui Dumnezeu trebuie urmata de fiecare dintre noi. Orice om este dator sa renunte cat mai mult la preocuparea de sine si la grijile pamantesti, sa dea la o parte egoismul care-l tine in robia patimilor, pentru a putea iesi in intampinarea Pruncului dumnezeiesc, Hristos, si a semenilor sai. Niciun om nu trebuie sa traiasca pentru sine. Pentru a se implini omul are nevoie mai intai de Dumnezeu si apoi de fratii sai intru umanitate.
Fiind Dumnezeu, Fiul Se face si Om si ramane vesnic Dumnezeul-Om. Astfel, El este mereu alaturi de noi atat ca Dumnezeu al nostru, dupa divinitate, cat si ca Fratele nostru dupa umanitate. Urmand lui Hristos, suntem datori sa ne facem fratii tuturor oamenilor si sa devenim aproapele oricarei persoane care are nevoie de ajutorul, de respectul, de atentia si de iubirea noastra.
Dreptmaritori crestini,
Sarbatoarea Craciunului este un praznic al darului si al iubirii. Tocmai de aceea se cade ca in aceste momente sfinte sa punem un nou inceput spre induhovnicirea vietii noastre si sa devenim, in calitate de crestini, vase de iubire atat pentru Dumnezeu, cat si pentru semenii nostri. Sa ne punem in slujba celor necajiti, a celor care au nevoie de sprijinul nostru, in aceste vremuri grele, de saracire materiala, spre a nu cadea in deznadejde.
Sa-L primim pe Hristos sa Se nasca si in viata, familia si fiinta noastra pentru a ne putea impartasi cu bucurie de lumina Sa dumnezeiasca. Avand bucuria si sansa de a locui pe taramul stravechi al Schythiei Minor, Dobrogea de astazi, sa privim cu mintea si sa simtim cu inima pasii celui ce ne-a adus pe Pruncul nascut in Betleem. Sa ne aplecam cu smerenie la pestera noastra, lasata mostenire de parintele duhovnicesc al tuturor romanilor, Sfantul Apostol Andrei, si sa aprindem candela sufletului noastru spre innoirea credintei si lucrarea sfinteniei in mijlocul semenilor nostri. De aceea, sa nu lasam sa treaca la intamplare timpul Praznicului Nasterii lui Hristos, ci sa-l valorificam prin gandurile si faptele noastre bune. Sa ne rugam mai mult, sa fim mai smeriti si mai milostivi pentru a deveni salasuri vrednice spre nasterea lui Hristos in noi.
Va imbratisez cu dragoste parinteasca, rugand pe Pruncul Cel Nascut in iesle sa va daruiasca tuturor pacea, bucuria si dragostea Sa dumnezeiasca, spre desavarsirea vietii noastre.
Al vostru Arhipastor, de tot binele doritor si catre Hristos rugator,
† Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.