PASTORALA LA NASTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS
† Dr. Irineu
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI SI MITROPOLITUL OLTENIEI
2012
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREAIUBITILOR CREDINCIOSI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI
HAR, MILA SI PACE DE LA MANTUITORUL IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI
"Hristos Se naste, mariti-L!, Hristos din ceruri, intampinati-L!, Hristos pe pamant, inaltati-va!, Cantati Domnului tot pamantul si cu veselie laudati-L popoare ca S-a preamarit!”
Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Iubiti frati si surori in Domnul,
An de an, luminatul praznic al Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos ne umple sufletele de o negraita bucurie duhovniceasca. In aceasta zi de sarbatoare, in care S-a nascut Mantuitorul Hristos, s-au implinit fagaduintele Tatalui ceresc pe care le-a dat primilor oameni, ca "in zilele cele de pe urma” va trimite pe Fiul Sau sa mantuiasca neamul omenesc. Astfel, ascultand istorisirile din Sfintele Evanghelii despre cele petrecute in orasul Betleem, in noaptea sfanta a Nasterii, simtim in inimile noastre o tainica chemare de a porni si noi cu cugetul pe urmele magilor de la Rasarit, ca sa ajungem calauziti de stea la ieslea unde S-a nascut pruncul Iisus. Acolo, in pestera si in ieslea saracacioasa, a venit la noi Fiul Celui Preainalt sa ne sfinteasca si sa ne faca desavarsiti. De asemenea, impreuna cu pastorii, sa ascultam si noi cantarea ingereasca a puterilor ceresti: "slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!”.1 De buna seama ca aceste momente sfinte vor trezi in noi sentimente de aleasa traire duhovniceasca si de multumire pentru nemasurata dragoste a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc. Sfantul Ioan Evanghelistul zugraveste aceasta bucurie sfanta prin cuvintele: "Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua – ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos”.2
Dreptmaritori crestini,
Daca exista in lume un lucru care sa fie numit taina, inainte de toate si in primul rand, trebuie numita Taina insasi venirea in lume a Mantuitorului Iisus Hristos. Din orice directie am privi acest subiect sau sub orice aspect l-am trata, Domnul slavei este o Persoana reala, indiscutabil istorica si incontestabil tainica. In El realitatea cea mai evidenta se uneste cu taina cea mai profunda. Sfantul Apostol Pavel, contempland aceasta realitate mistica a negraitei taine a inomenirii Fiului lui Dumnezeu si fiind cuprins de o uimire fara margini si de o admiratie fara egal, exclama: "cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava”.3 Deci, ce poate fi mai mare decat aceasta minune, se intreaba Sfantul Chiril al Alexandriei, daca nu Cuvantul Tatalui Care S-a facut om, Iisus Hristos Mantuitorul lumii?4Maretia tainei se cuprinde tocmai in faptul ca Insusi Dumnezeu S-a facut om, fiind in acelasi timp Dumnezeu adevarat – Unul din Sfanta Treime si ramanand pentru totdeauna asemenea noua. Intr-adevar, in aceasta Taina a iubirii Sale negraite, Fiul Tatalui, pogorandu-Se la noi, fara sa schimbe ceva din dumnezeirea Sa si fara sa stirbeasca ceva din firea umana pe care Si-a asumat-o, Si-a facut Siesi firea noastra umana fara sa o desfiinteze. El ne-a comunicat astfel iubirea Tatalui si Harul Sfantului Duh, ridicandu-ne pe treapta cea mai inalta de indumnezeire. Fara indoiala, numai El ne putea oferi bucurie divina si binecuvantare nemuritoare de a fi copii ai Tatalui ceresc. De aceea, intru El, noi ne simtim fratii Sai cu adevarat divini, intelepti, desavarsiti si nemuritori, cum ne spune Sfantul Apostol Petru.5
Dar, Nasterea Domnului ne mai arata ca Dumnezeu nu este pentru om ceva aparte, ci Persoana cea mai intima noua si cea mai necesara firii noastre. Astfel, nascandu-Se din Preasfanta Fecioara Maria, El ne-a aratat ca a intrat in mod real in viata noastra, in sangele nostru, in inima noastra, in intreaga noastra viata, cum ne spune Sfantul Apostol Pavel: "nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine”.6In felul acesta Stapanul vietii, Care fusese dat afara prin pacat din trupul si sufletul nostru, revine iarasi la noi pentru a lucra mantuirea si indumnezeirea noastra, cum ne spune Sfantul Ioan Evanghelistul: "Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar”.7
Prin Nasterea Fiului lui Dumnezeu s-a manifestat si purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru noi, cum ne spune Sfantul Atanasie cel Mare.8 Domnul, Creatorul si Diriguitorul tuturor creaturilor, este Acela prin care "toate s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a fãcut”.9 Se cuvenea, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, ca "dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile”.10 Aceasta iconomie apare ca scopul principal al Providentei lui Dumnezeu pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, cum remarca Sfantul Maxim Marturisitorul.11 Mai mult, am putea spune ca Dumnezeu a raspuns rautatii indelungate a diavolului cu bunatatea Sa vesnica si inepuizabila. Si pe cat satana s-a luptat sa distruga pe om, pe atat Dumnezeu l-a innobilat si l-a indumnezeit, facandu-l sfant si nemuritor. Rezultatul natural si logic al acestei lucrari este ca "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii”,12 in smerenia iubirii Sale desavarsite, S-a facut om pentru eliberarea noastra din robia pacatului si a mortii. In sfarsit, de la Nasterea Domnului, raul, care s-a extins si a crescut in lume punand chiar in pericol firea noastra umana prin moarte si haos, este biruit de Fiul Tatalui ceresc care S-a facut om sa ne salveze de la moartea vesnica.
Iubiti credinciosi si credincioase,
Nasterea Domnului, cum constatam, a vindecat neascultarea noastra si ne-a impartasit de vesnicia lui Dumnezeu. Cum am fi putut, oare, fratilor si surorilor, sa ajungem la nemurire si la nestricaciune, daca Dumnezeu Cel vesnic si nemuritor, Care "locuieste in lumina cea neapropiata”, nu S-ar fi facut om pentru noi? Oricine poate sa-si dea seama ca, numai prin Mantuitorul, stricaciunea a fost inghitita de nestricaciune si moartea a fost invinsa de nemurire, iar noi am fost facuti fii iubiti ai Tatalui ceresc.13
Apoi, Domnul, facandu-Se om, ne-a vindecat de boala, de suferinta si de moarte. Cum stim, vindecarea de suferinta si de moarte n-o putea face omul, ci numai Dumnezeu, Care a luat "asupra Sa durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat”.14 Deci, Mantuitorul Iisus Hristos, sfintindu-Se pentru noi,15 ne-a dat posibilitatea sa credem in El si sa avem viata vesnica. Aceasta ne arata ca prin viata si mesajul Sau, prin activitatea Sa istorica si prin felul Sau de a patimi, de a muri si de a invia, ne-a dezvaluit in mod definitiv si deplin, atat invatatura divina, cat si importanta vietii noastre. In virtutea acestei descoperiri intelegem ca, dupa venirea Fiului Tatalui la noi, este de neconceput sa mai asteptam o alta revelatie, deoarece Dumnezeu Insusi ne-a revelat si ne-a daruit totul, in Persoana Unicului Sau Fiu. Din acest motiv, Sfintele Evanghelii sunt indreptarul de viata si mantuire care ne relateaza ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si Om adevarat. Ca atare, "Fiul lui Dumnezeu a locuit in om si S-a facut Fiul Omului pentru a-l obisnui pe om sa-L atinga pe Dumnezeu si pentru a-L obisnui pe Dumnezeu sa locuiasca in om dupa buna placere a Tatalui”.16
Preaiubiti fii si fiice duhovnicesti,
Sarbatoarea Nasterii Domnului este praznicul bucuriei si al puritatii sufletesti si trupesti. Atat Sfintele Slujbe, cat si colindele, datinile strabune, bradul de Craciun, toate ne indeamna sa ne aducem aminte ca putem fi mai buni la inima, mai frumosi in gandire si mai curati la suflet. Este adevarat ca unii dintre noi inca mai sarbatoresc un Craciun fara Pruncul Iisus sau o Boboteaza fara Aghiasma. Dar, pornind de la faptul ca lumea in care traim este opera lui Dumnezeu, avem datoria sa pastram ceea ce El ne-a dat in toata puritatea, frumusetea si sfintenia. Este nevoie in acest caz sa ne indepartam de la obiceiurile rele care s-au inradacinat in mentalitatea multor confrati ai nostri care au deviat de la valorile spirituale ortodoxe si au ajuns sa normalizeze pacatul in virtutea unei libertati rau intelese. Oricine stie din experienta personala ca nimeni nu este liber daca savarseste fapte rele, ci, dimpotriva, este liber si fericit numai cel care face ceea ce trebuie si ceea ce este placut lui Dumnezeu si oamenilor. Asadar, sa ne silim in a apara dreapta noastra credinta ortodoxa, in a proteja pe cei neputinciosi, pe copii, pe batrani si pe bolnavi, care au nevoie de noi. Societatea in care traim este intr-o cautare febrila de solutii impotriva saraciei, dar foarte putini cauta remedii spirituale impotriva bolilor sufletesti care distrug constiinta multora.
Anul care vine vom avea ocazia sa cinstim in chip deosebit pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, stramosii nostri, care ne-au daruit libertate credintei si ne-au lasat atatea fapte sfinte ca mosteniri nepieritoare. Deci, urmand lor, sa staruim cu cuvantul si cu fapta in sfintenie, tinand legea noastra stramoseasca ortodoxa asa cum au tinut-o si ei.
Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a nascut in ieslea din Betleem, sa cuprinda sufletele si inimile dumneavoastra, pentru a deveni mai buni, mai iertatori si mai credinciosi. Rugam pe Mantuitorul Hristos sa va daruiasca anul acesta, in care vom intra, sanatate, liniste si iubire in familiile dumneavoastra si pace in lume.
Cu binecuvantare si bucurie sfanta va imbratisam parinteste, dorindu-va,
SARBATORI FERICITE!
SI LA MULTI ANI!
Al vostru rugator si permanent mijlocitor in Duhul Sfant pentru voi catre Domnul
† Dr. Irineu
ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI SI MITROPOLITUL OLTENIEI
1 Luca 2, 14.
2 I Ioan 1, 2-3.
3 I Timotei 3, 16.
4 Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Intruparea Unuia-Nascut, PG, 76, 1377B.
5 I Petru 2, 4-10.
6 Galateni 2, 20.
7 Ioan 1, 14.
8 Sf. Atanasie cel Mare, Despre Intruparea Cuvantului, 54, PG. 25, 192B.
9 Ioan 1, 3.
10 Evrei 1, 1-2.
11 Sf. Maxim Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie 60, PG. 90, 621 A; Filocalia III, p. 356.
12 Ioan 1, 29.
13 Sf. Irineu, Adversus Haereses III, 19, 1.
14 Isaia 53, 4.
15 Ioan 17, 19: Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.
16 Sf. Irineu, Adversus Haereses 3, 20, 2.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.