Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal si preaiubitilor credinciosi din Arhiepiscopia Craiovei: har, mila si pace de la Mantuitorul Iisus Hristos, iar de la noi parintesti binecuvantari.

Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos reprezinta pentru noi crestinii ortodocsi ziua sfanta in care Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului. Ascultand istorisirile minunate din Sfintele Evanghelii despre cele petrecute in noaptea sfanta din Bethleem si ascultand colindele de Craciun, simtim in inimile noastre o tainica chemare de a fi impreuna cu magii de la Rasarit si de a urma cu ochii mintii steaua calauzitoare care duce spre locul unde s-a nascut Hristos. Acolo, in pestera sfanta, in ieslea cea saraca, Pruncul nou-nascut a venit sa ne curateasca de pacate si sa ne sfinteasca. Tot aici, vom intalni si pe pastorii evlaviosi si vom auzi impreuna cu ei minunatele cantari ale ingerilor: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!”( Luca 2, 14).

Fara indoiala aceste evenimente sunt prezente in viata noastra in fiecare an, trezind in sufletele noastre sentimente profunde de recunostinta pentru nemasurata dragoste a Tatalui Ceresc fata de noi si pentru marea jertfa pe care a facut-o Fiul Sau ca sa ne mantuiasca. Aceasta bucurie, spune Sfantul Ioan Evanghelistul: „s-a aratat si am vazut-o si o marturisim, bucurie care era la Tatal si s-a aratat noua”( I Ioan 1, 2-3). Intr-adevar Fiul Tatalui, intru care este viata cea adevarata, a venit la noi ca „paine a vietii”( Ioan 6, 48), pentru ca noi sa avem viata din belsug. Prin El viata noastra omeneasca se umple de viata dumnezeiasca, ceea ce inseamna ca viata adevarata este bunul si darul suprem de care ne bucuram cu totii.

Preaiubiti fii si fiice duhovnicesti
In aceasta sfanta zi s-a implinit ceea ce patriarhii cu mare dor au asteptat, proorocii au prezis si dreptii au nadajduit sa vada: „Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava”( I Tim 3, 16). Inca din Vechiul Testament Cuvantul lui Dumnezeu a pregatit pe oameni pentru venirea Lui mantuitoare: prin descoperiri divine, prin proorocii si prin simboluri, care au confirmat venirea Lui in trup. Profetiile s-au rostit progresiv si s-au deslusit din ce in ce mai clar, cu cat timpul se apropia de venirea Domnului. Astfel, dreptii traiau evenimente viitoare in care li se comunicau „cuvintele legii si ale proorocilor, acestea fiind inainte mergatoare venirii Lui in trup”.

In Noul Testament Sfantul Ioan Evanghelistul ne spune ca Fiul lui Dumnezeu, Cuvantul „s-a facut trup si a locuit printre noi” (Ioan 1, 14), adica s-a facut ca „aceia care au murit in Adam, ca sa traiasca in Hristos si sa invie cu El”( Sf. Grigorie de Nazianz, PG. 36, 312, 316). Intelegem de aici ca, Fiul lui Dumnezeu, facandu-se om de la Duhului Sfant si din Fecioara Maria, Inomenirea Lui devine centrul mantuirii si vietii noastre spirituale. Nasterea Lui ca „marturie a lumii, ca zi de nastere a umanitatii, sarbatoarea comuna a intregii creatii”( Sf. Vasile cel Mare, PG. 31, 1473) este cu adevarat „inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac, deoarece Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face”( Troparul de la Bunavestire, 25 martie).

Sfantul Evanghelist Luca, de asemenea, ne spune ca Nasterea Domnului a adus slava cereasca si cantare ingereasca (Luca 2, 9). Astfel, Dumnezeu – Cuvantul Cel nevazut este vazut intru slava, inteles cu mintea si atins cu mainile. Deci, Cel ce Se naste vesnic din Dumnezeu – Tatal, fara mama, Se naste acum din mama fara tata, ca sa fie deodata Fiul unic al Tatalui ceresc si Fiul unic al Fecioarei. El S-a facut Om, ca toti aceia care-l vor primi si vor crede in Numele Lui, sa primeasca puterea ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu. Ca atare, la Nasterea lui Hristos, cerul se uneste cu pamantul, iar ingerii se bucura impreuna cu oamenii.

La randul sau Sfantul Apostol Pavel, spune ca Fiul lui Dumnezeu, la plinirea vremii, a venit pe pamant, si luand asupra Sa plinatatea firii noastre, a intrat ca Om in cursul istoriei noastre pentru a ne „readuce la starea cea dintai”. In felul acesta, Dumnezeu se coboara in umanitate pentru ca iubirea Tatalui sa se extinda si la noi pentru a ne aduce la viata prin Fiul Sau. Prin aceasta comuniune, Dumnezeu – Emanuel ne cauta sa se uneasca cu noi si sa ramanem cu El. Este cunoscut faptul ca pana la intruparea Domnului, omul si creatia se indepartasera de Dumnezeu, traind in intuneric si in umbra mortii. Pentru ca sa-si revina din aceasta moarte si din cadere, aveam nevoie sa primim viata divina de la insusi Datatorul de viata (Ioan 1, 12 -13). Deci, noi „Poporul care stateam in intuneric am vazut lumina mare si intrucat sedeam in latura si in umbra mortii ne-a rasarit lumina” (Matei 4, 16).
Iubiti parinti, frati si surori

Fiul lui Dumnezeu, cum spuneam, a coborat din ceruri pentru ca noi sa-L intampinam prin trairea virtutilor care duc la desavarsire. Venind in lume, El ne-a facut partasi vietii Sale si este gata oricand sa intre in comuniune cu noi. Apoi, unindu-ne in Sine, Domnul ne cheama sa intram in Imparatia Sa inca de aici de pe pamant. El este in centrul vietii noastre ca noi sa-L iubim si sa-I daruim toata viata noastra. Pentru aceasta avem datoria sa fim permanent preocupati de felul cum trebuie sa-L primim in sufletele noastre si cum trebuie sa-L pastram in inimile noastre. Iata deci, „avem aceasta comoara in vase de lut, cum spune Sfantul Apostol Pavel, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi”( 2 Corinteni 4, 7). De asemenea, prin intruparea Sa Dumnezeu ne recunoaste ca fii si fiice ale Sale si ne respecta libertatea noastra, dandu-ne sa intelegem ca numai in El putem sa devenim vesnici si liberi. Astfel, salasluindu-Se in ieslea din Bethleem, El ne-a aratat ca a intrat in mod real in viata noastra, in sangele nostru, in inima noastra, in intreaga noastra viata. Datorita acestui fapt noi putem spune cu Sfantul Apostol Pavel ca: „nu noi mai traim, ci Hristos traieste in noi.

Si viata de acum, in trup, o traim in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru noi”( Galateni 2, 20). Odinioara, Stapanul nostru si Domnul, prin pacatul lui Adam, fusese scos afara din creatia Sa, din trupul si sufletul omului, acum prin nasterea Sa din Preasfanta Fecioara revine iarasi la noi pentru a lucra mantuirea si indumnezeirea noastra. Sfantul Ioan Evanghelistul spune despre aceasta salasluire a lui Dumnezeu in creatia Sa: „Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia – Nascut din Tatal, plin de har si de adevar”( Ioan 1, 14). Deci neamul omenesc, pana la venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu, era intr-o mare departare de Dumnezeu, intre cer si pamant era o mare prapastie. Dar, prin venirea lui la noi, Domnul a unit cele ceresti cu cele pamantesti, asa cum vedem ca la Nasterea Domnului ingerii canta impreuna cu oamenii: „Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2, 13-14), Stapanul Insusi devenind principiul lor unificator (Sf. Ioan Gura de Aur, Comentariu la Efeseni 1, 4, PG. 62, 15). De acum El este in mijlocul nostru si in jurul Lui graviteaza intreaga creatie pentru a se implini intru El. Ca atare, Intrupandu-Se si devenind Om, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, noi cei nascuti pe pamant ne vom naste sigur pentru Imparatia cerurilor, prin Taina Sfantului Botez (Se cunoaste faptul ca pana in secolul al IV-lea sarbatoarea Nasterii Domnului era unita cu praznicul Botezului Domnului; tocmai Nasterea Mantuitorului pune inceput nasterii noastre duhovnicesti, prin Taina Sfantului Botez, ca taina a infierii omului prin har, cf. Ioan 1, 12).

Apoi, daca pana la intruparea Cuvantului umanitatea traia durerea suferintei amare, prin venirea Fiului lui Dumnezeu la noi viata lumii devine pe deplin divina si profund umana. Numai Fiul Tatalui ne putea oferi aceasta bucurie si binecuvantare nemuritoare de a fi copii ai Tatalui ceresc. Intru El noi ne simtim fratii Sai cu adevarat, intelepti, desavarsiti si nemuritori. Fireste, in acest context lucru cel mai de pret este ca firea noastra omeneasca a devenit in Mantuitorul Iisus Hristos asemanatoare cu firea divina, cum zice Sfantul Grigorie Palama ( Sf. Grigorie Palama, Omilia XIV la Bunavestire, PG. 151, 168 A). Prin urmare, numai in Domnul nostru, noi am scapat de stricaciune si moarte, El fiind Dumnezeu adevarat si Om adevarat.

Dupa cum se stie, raul si aliatii sai, pacatul si moartea, de indata ce au intrat in lume, s-au raspandit si s-au inmultit, adaptandu-se la diversele activitati umane. Atat de repede si de intim s-au unit cu lumea ca pentru om uneori a devenit o imposibilitate sa-l separe de ea. Totodata, raul s-a lipit si de sufletul omului si s-a amestecat atat de subtil cu miscarile lui ca adesea este greu sa-i distingi manifestarile, cu atat mai putin sa-l separi de el. Sfantul Macarie Egipteanul spunea ca gandurile rele, aceste rautati ale diavolului, atat de mult invaluie sufletul ca uneori avem impresia ca sunt ca un tufis des sau ca un papuris dintr-un rau. Omul, pentru a se desface de ele, are nevoie de multa sarguinta si atentie, ca sa distruga sagetile inveninate ale puterii celei potrivnice (Sf. Macarie cel Mare, Omilia VI, 3, PG 34, 520 BD). Evident, raul nu este activ decat numai in lumea noastra in care omul este, in acelasi timp, o fiinta spirituala si materiala. Daca acesta se incuibeaza in viata noastra, prin diverse pacate, el devine o prezenta atat de reala ca nici in iad nu s-ar putea dezvolta asa de bine. Astfel, omul ajunge, sub influenta lui, specialist in a inventa placeri pacatoase si pacate diabolice. Uneori omul este atat de coplesiti de rau incat acesta ajunge sa fie ca o manifestare fireasca a vietii lui.

Fara indoiala ca numai Dumnezeu cel milostiv si de oameni iubitor mai poate opri si inceta acest vant rau, care salasluieste in suflet si in trup, cum spune Sfantul Macarie. Deci, avem nevoie de cel Atotputernic ca „sa ne dea aripile Duhului Sfant, cum zice Psalmistul (Ps. 54, 7), ca sa zburam si sa scoatem din sufletele si trupurile noastre vantul cel rau care salasluieste in noi, adica pacatul”.

Este de la sine inteles ca tocmai pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu s-a Nascut din Preacurata Fecioara Maria si S-a facut Om ca sa Se opuna direct diavolului si raului, cum s-a zis: „Iata mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). „El singur s-a milostivit de oameni care cred in el, zice Sfantul Macarie, i-a izbavit de pacat, iar celor care astepta pururea si-l cauta neincetat, le da mantuirea cea mai presus de cuvant”( Sf. Macarie cel Mare, Omilia II, 3, PG 34, 464 D). Prin Intruparea Sa, El a opus raului, binele vesnic, rautatii diavolului, iubirea divina, si mortii nemurirea. Sfantul Chiril al Ierusalimului spunea ca prea multe erau ranile care acopereau viata omului, intr-atatea ca ele depaseau medicamentele noastre. Din aceasta cauza numai Dumnezeu putea sa mai vindece pe om de boala lui (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza XII, 7, PG. 33, 733 AB.). Astfel, intr-o maniera tainica si divina, Dumnezeu in persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, S-a daruit in intregime omului, ca omul limitat si micsorat de pacate sa poata sa se ridice, sa creasca si sa ajunga nelimitat in Dumnezeu (Sfantul Apostol Pavel spune ca vom ajunge in Mantuitorul Hristos Fiul lui Dumnezeu inomenit, „la starea barbatului desavarsi si la masura varstei deplinatatii lui Hristos” (Efeseni 4,13; Coloseni 2, 19).

Iubiti credinciosi si credincioase
Astazi, avem nevoie mai mult ca oricand de o pregatire spirituala care sa puna mai presus de orice convingerea noastra ca Fiul Tatalui ceresc este viata lumii, adevarul absolut, iubirea si bucuria fara margini. Numai in felul acesta vom putea explica adevarul despre intruparea Domnului Hristos celor din scoli, universitati, spitale si inchisori. Evident, numai o cunoastere corecta a invataturii despre Evanghelia Mantuitorul Hristos si despre lucrarea mantuitoare a Domnului vor putea realiza o coeziune nationala, o omogenitate culturala si o marturisire a unui crez comun. Atitudinea noastra ca a unora care ne-am imbracat in Hristos prin taina Sfantului Botez, fara sa excludem si sa denigram pe altii, trebuie sa zideasca Biserica „trupul lui Hristos” (Efeseni 4, 12). Acesta este obiectivul suprem al Bisericii Ortodoxe, care are privilegiul unic de a fi „casa lui Dumnezeu” (Galateni 3, 27-28) si de a chivernisi toate spre mantuirea noastra.

Sa pastram de asemenea in inimile noastre fiorul sfant trait de pastori si de magi, care au mers sa se inchine Mantuitorului, aducand daruri Celui ce S-a facut om, pentru ca noi sa ne sfintim prin credinta si fapte bune.

Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos sa ne indemne la nadejde sfanta, pentru ca, in ciuda dificultatilor prin care trecem, sa avem credinta in Dumnezeu si sa iubim pe semenii nostri.

Totodata, sarbatoarea de astazi sa ne intareasca increderea ca nu suntem singuri pe lumea aceasta, ca Mantuitorul este permanent cu noi, cum ne spune in Sfanta Evanghelie: „Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin” (Matei 28, 20). Evident, cel „ce va crede, zice Domnul, se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi” (Marcu 16, 16).

Va indemnam apoi, in numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti, Preacucernici preoti, parinti calugari si maici, mireni, tineri si varstnici, sa va iubiti unii pe altii, sa va rugati mai mult si sa pastrati cu tarie sfintele noastre randuielile ortodoxe.

Anul care vine vom avea bucuria negraita ca pe intai mai sa canonizam pe Sfantul Cuvios Irodion de la Lainici, „Luceafarul Olteniei”, duhovnicul Sfantului Ierarh Calinic si facatorul de minuni, zi in care nadajduim sa ne intalnim cu totii si sa ne inchinam Sfintelor sale Moaste de la Sfanta Manastire Lainici.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, cel care S-a nascut in ieslea din Bethleem, sa cuprinda sufletele si inimile dumneavoastra. Rugam pe Milostivul Dumnezeu sa va daruiasca sanatate, liniste si pace in sufletele si familiile dumneavoastra. Cu binecuvantare si bucurie sfanta, va imbratisam parinteste, dorindu-va:
Sarbatori fericite! si La multi ani!

Al dumneavoastra rugator si permanent mijlocitor in Duhul Sfant
+ IPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei

.