† LUCIAN,
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL CARANSEBESULUI
Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Cel in Treime laudat: Tatal, Fiul si Sfantul Duh
"Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.” (Condacul Nasterii Domnului)
Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,
Nasterea Domnului este praznicul bucuriei depline si sarbatoarea care a incredintat intreg neamul omenesc despre intruparea Mantuitorului cea vestita de proorocii Vechiului Testament ca izbavitoare pentru lumea cazuta in pacat si moarte.
Textele liturgice ce alcatuiesc slujba acestei sarbatori sunt creatii ale Bisericii din primele veacuri si constituie adevarate sinteze dogmatice ce caracterizeaza duhul Craciunului. Ele devin astfel relevante nu doar pentru devenirea cultului crestin ci si pentru viata Bisericii si trairea credinciosilor in duhul traditiei. "Densitatea lor doctrinara era de asteptat pentru ca ele evoca intruparea, centrul invataturii crestine, intemeiata pe realitati si evenimente care depasesc intelegerea, sunt extraordinare, miraculoase.”
Dreptmaritori crestini si crestine,
Condacul Nasterii Domnului, pomenit la inceputul acestui cuvant pastoral, este una din minunatele creatii ale Bisericii. Acesta s-a conturat in timp ca o "predica poetica“sau ca o poezie in care s-a transpus dogma. In aceasta forma poetica, invatatura de credinta este mai usor asimilata, pentru ca nu ramane doar la nivelul ratiunii, ci se implineste si statorniceste prin credinta. Ratiunea singura, cu tot apanajul unei exegeze autorizate, nu poate patrunde in intelesul dogmei, care este expresie a misterului dumnezeiesc, descoperit prin revelatie. De aceea e nevoie de suflet si de formele lui sensibile intalnite in imnografia crestina. Condacul Nasterii Domnului incearca sa lamureasca mai ales problemele hristologice in legatura cu Intruparea Domnului, aratand de la inceput ca Cel mai presus de fiinta se naste pe pamant, apoi consemneaza elementele participante la evenimentul Nasterii, fara a omite invataturi despre Maica Domnului. Observam ca un simplu text liturgic, prin adancimea intelesurilor sale, poarta intreaga incarcatura simbolica a sarbatorii intr-un mod inspirat.
Istoria alcatuirii acestui condac vine in sprijinul afirmatiei de mai sus. Sfantul Marcu din Efes istoriseste ca Sfantul Roman Melodul, cel care a compus textul condacului, mergea la priveghere in biserica din Vlaherne. In noaptea dinspre sarbatoarea Nasterii Domnului, intr-unul din anii de la mijlocul secolului al VI-lea, Cuviosul Roman a avut un vis in care i-a aparut Sfanta Fecioara. Maica Domnului i-a inmanat un sul de hartie, i-a poruncit sa-l inghita, iar el s-a supus. Indata dupa acest vis s-a trezit din somn si, simtindu-se insuflat, s-a urcat pe amvon, intonand frumosul condac al Craciunului. In cartile noastre de ritual, poemul pe care Sfantul Roman Melodul l-a compus pentru sarbatoarea Craciunului se gaseste redus la numai doua strofe. Acesta alcatuire, pentru modul special de compunere si pentru adancimea expresiilor teologice, a fost admisa in slujba Bisericii, iar intreg poemul era cantat la masa imparatului, la sarbatoarea Craciunului din fiecare an.
Iubiti credinciosi si credincioase
Continutul condacului din ziua Nasterii Domnului este, dupa cum am vazut, un text inspirat de Dumnezeu si de folos pentru credinta si viata noastra. El vorbeste despre Pruncul Iisus, Fecioara Maria, pastorii, ingerii si magii de la Rasarit, iar cadrul natural in care se desfasoara actiunea este pestera Betleemului.
Fiecare cuvant al condacului are o semnificatie aparte. Astfel, cuvantul «astazi» sugereaza ca Praznicul se repeta in fiecare an, cand, la vremea potrivita, retraim minunea si taina intruparii Domnului nostru Iisus Hristos. Fecioara Maria naste pe «cel mai presus de fiinta», iar pamintul ii aduce in dar ca locuinta, o pestera. Dintr-o data evenimentul capata proportii cosmice, caci apar cele ceresti care se veselesc impreuna cu cele pamantesti: «ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc», iar Dumnezeu cel nascut este un prunc tinar, un copil nou care exista din vesnicie.
Despre aceste lucruri ne talcuieste Sfantul Ioan Damaschin, care zice: "Iata taria si puterea Pruncului cel de curand nascut, a Domnului nostru Iisus Hristos, caci inca din pruncie Se arata cu adeverire ca este Stapan tare, Dumnezeu tare, Stapanitor. Cu adevarat, puterea lui Dumnezeu intru neputinta se savarseste, pentru ca intru madularele pruncesti cele mici si neputincioase vedem puterea cea mare a lui Iisus Hristos.” Acelasi Sfant Parinte adauga: "Si asa - cu sarutarea Sa, adica cu intruparea - Mantuitorul nostru ne-a nascut spre viata darului si printr-aceasta, intru a Sa pruncie, S-a aratat ca ne este Parinte prea-intelept, si doctor iscusit si prieten prea-iubit. Iata, vezi pruncia lui Hristos, cum Se naste cu putere nebiruita si cu intelepciune neajunsa de minte. Si bine vesteste ingerul pastorilor semnul venirii Mantuitorului in lume: "prunc“, si prunc nu dupa obicei si nu cu nasterea de obste a altor prunci, ci prunc tare si cu pricepere, prunc puternic si intelept.”
In planul uman, Fecioara Maica este intaia faptura ce a prilejuit aratarea lui Dumnezeu. Pruncul-Dumnezeu este nascut de Fecioara, iar daca o fecioara naste, paradoxul devine evident. Rezulta ca insasi zamislirea Pruncului a fost un act minunat, la fel si nasterea care a pastrat fecioria Maicii. Cuvintele Condacului devin astfel nu doar relatarea unui eveniment, ci si vestirea unei minuni si a unei marturisiri de credinta formulata in corpusul doctrinar al Bisericii.
In plan dumnezeiesc, dupa expresia Sfantului Grigorie Teologul, Fecioara naste pe "Insusi Cuvintul lui Dumnezeu, mai inainte de veci, Cel nevazut, Cel necuprins cu mintea, Cel fara de trup, inceputul cel fara de inceput, lumina cea din lumina, izvorul vietii si al nemuririi, insemnarea cea intocmai a frumusetii celei dintii (adica a Tatalui), pecetea cea nemiscata (adica neprefacuta), Chipul cel neschimbat, Cuvantul si hotararea Tatalui. El vine la chipul Sau si Se imbraca cu trup pentru trup si Se impreuna cu suflet intelegator pentru suflet.”
Iubiti inchinatori ai Pruncului-Mesia
Condacul Nasterii Domnului are pentru noi, crestinii de astazi, un sens spiritual, ritual si atemporal. Cu totii trebuie sa marturisim in permanenta intruparea Domnului, iar Cuviosul Roman Melodul ne indeamna acum sa retraim ziua binecuvantata a Nasterii si sa o praznuim in fiecare an, ca «in vremea aceea». Asa cum la fiecare Sfanta Liturghie retraim Rascumpararea lui Hristos (Luca 22, 19), prin evocarea unui moment din iconomia intruparii, acum, la Nasterea Domnului, retraim acele vremuri. Astazi, condacul Cuviosului Ro-man ne face martori si contemporani ai evenimentului nasterii, partasi la misterul lui si ne sugereaza conditiile de care trebuie sa ne invrednicim pentru a fi inchinatori ai Intruparii Domnului. Indemul cel mai potrivit la intelesurile condacului praznicului de astazi, prin care putem intra si ramane in duhul Craciunului, poate fi sintetizat in cuvintele colindului: "Veniti crestini la Vifleem!”... "Acolo s-a nascut Hristos.”
Rugam pe Milostivul Dumnezeu sa Va daruiasca belsug de har, Sarbatori binecuvantate si un An Nou inmultit de pliniri duhovnicesti.
Al vostru al tuturor de tot binele doritor,
† LUCIAN,
Episcopul Caransebesului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.