Mormantul parintelui Teofil Paraian se afla in cimitirul Manastirii Brancoveanu, din Sambata de Sus, judetul Brasov. Parintele Teofil s-a nascut in ziua de 3 martie 1929, in localitatea Toparcea, din judetul Sibiu, si a trecut la cele vesnice in dimineata zilei de 29 octombrie 2009, in Spitalul Militar din Cluj-Napoca.
Parintele Teofil Paraian, mostenitor al cuvintelor si duhului Parintelui Arsenie Boca, a fost unul dintre cei mai mari duhovnici pe care poporul roman i-a avut in ultimii ani. La mormantul sau continua sa vina si astazi nenumarati credinciosi, precum in timpul vietii, pentru a primi binecuvantare si a se impartasi de rugaciunile sale.
Mormantul Parintelui Teofil Paraian
Ioan Paraian, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in ziua de 3 martie 1929, in localitatea Toparcea, din judetul Sibiu. Parintii sai, oameni simpli, au primit de la Dumnezeu patru copii. Ioan a fost primul dintre ei. La o varsta frageda el si-a pierdut vederea ochilor trupului, insa Dumnezeu i-a daruit vederea cea adanca a sufletului.
Intre anii 1935-1940, tanarul Ioan a urmat cursurile Scolii Primare pentru nevazatori din Cluj, iar mai apoi, intre anii 1942-1943, cursurile unei Scoli pentru nevazatori din Timisoara. Intre anii 1943-1948, a urmat cursurile unui liceu teoretic pentru nevazatori din Timisoara.
Cunoscandu-l si petrecand un timp langa parintele Arsenie Boca, duhovnicul Manastirii Brancoveanu, din Sambata de Sus, judetul Brasov, tanarul Ioan a deprins rugaciunea inimii si dorinta puternica de a imbratisa viata monahala. Parintele Arsenie l-a sfatuit sa termine, mai intai, facultatea. Astfel, intre anii 1948-1952, parintele Teofil Paraian a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu.
In ziua de 1 aprilie 1953, fratele Ioan a intrat in obstea Manastirii Brancoveanu - Sambata de Sus. In acelasi an, in ziua de 15 august, el a fost tuns in monahism, cu numele Teofil. Dupa sapte ani de calugarie, in ziua de 15 august 1960, parintele Teofil a fost hirotonit diacon, de catre mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului. Apoi, in ziua de 13 mai 1983, el a fost hirotonit preot, de catre mitropolitul Antonie Plamadeala al Ardealului. In anul 1986 a fost hirotesit protosinghel, iar in ziua de 8 septembrie 1988, arhimandrit.
Dupa anul 1992, parintele Teofil Paraian a sustinut sute de conferinte cu teme religioase, atat in tara, cat si in strainatate. A fost unul dintre cei mai mari duhovnici romani ai ultimilor ani.
In ultimul an din viata, parintele Teofil a fost internat la mai multe spitale din Bucuresti, Deva, Brasov si Cluj-Napoca. Dupa cateva luni de suferinta fizica, parintele Teofil a trecut la cele vesnice in dimineata zilei de 29 octombrie 2009, la varsta de 80 de ani, pe cand se afla in Spitalul Militar din Cluj-Napoca.
Mormantul Parintelui Teofil Paraian
Parintele Teofil Paraian, duhovnicul romanilor, a fost inmormantat cu mare evlavie in cimitirul Manastirii Brancoveanu, din Sambata de Sus, judetul Brasov. La inmormantarea si la parastasul savarsit mai apoi au participat zeci de mii de credinciosi. Acestia, in parte care l-au cunoscut in timpul vietii, in parte care il cunosc prin scrierile sale, nu inceteaza sa vina la mormantul sau, fie pentru rugaciune, fie pentru binecuvantare.
Atat in timpul vietii, cat si dupa adormirea sa, au fost publicate peste treizeci de carti cu predici si cuvinte duhovnicesti. Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, cu ocazia parastasului savarsit pentru parintele Teofil Paraian, a zis despre acesta:
"Intrucat a fost in timpul vietii sale pe pamant un luminator de suflete, Parintele Teofil Paraian va fi si in ceruri o candela aprinsa, adica un rugator catre Dumnezeu. Lumina faptelor sale, a vietii sale smerite si jertfelnice, a invataturii sale duhovnicesti, roditoare de virtuti, constituie o icoana sau o calauza, mai ales in vremuri de tulburare sufleteasca."
Cuvant al printelui Teofil Paraian
"La rugaciune ne aratam cine suntem noi din punct de vedere al raportului cu Dumnezeu. Daca ne intereseaza sau nu ne intereseaza Dumnezeu. Daca ne intereseaza sau nu ne intereseaza linistea sufletului. Daca ne intereseaza sau nu ne intereseaza adunarea, concentrarea. Daca ne intereseaza sau nu ne intereseaza cele pe care le cerem de la Dumnezeu. in Pateric se spune ca este necesar ca rugaciunea sa fie unita cu faptele, adica lucrurile pe care le cerem de la Dumnezeu sa le urmarim si cu fapta. Adica, traim o viata de nepasare si apoi sa cerem de la Dumnezeu niste lucruri pe care le-am vrea, dar pe care, intr-un fel, am putea sa le castigam si noi insine. Invatam din Pateric un lucru foarte important: Sa ne ferim noi insine de pricinile relelor si apoi sa cerem ajutor de la Dumnezeu pentru ce nu putem face noi."
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.