Mormantul Sfantului Atanasie Athonitul este unul dintre cele mai deosebite locuri din intreg Sfantul Munte Athos. Intrand in Sfantul Munte, tot pelerinul simte sfintenia vrednicilor barbati care au facut dintr-un colt de lume, un colt de rai pe pamant.

Nimeni vreodata nu va putea ordona sistematic toate locurile minunate si vrednice de har din Sfantul Munte. Cu toate acestea, printre ele, se afla unele de nedescris. Mormantul Sfantului Atanasie, asezat in biserica centrala a Manastirii Marea Lavra, este unul dintre ele.

Marea Lavra este cea mai veche si mare manastire zidita in Sfantul Muntele Athos, fiind intemeiata in jurul anului 963, prin nevointa Sfantului Atanasie Athonitul din Trapezunt, cu ajutoare banesti date de imparatii bizantini Nichifor Focas (963-959) si Ioan Tzimikes (969-973).

Manastirea a fost inchinata Bunei Vestiri insa, dupa adormirea Sfantului Atanasie, in urma unei minuni a Maicii Domnului, aceasta a primit drept hram Adormirea Cuviosului Atanasie, care se praznuieste anual, in ziua de 5 iulie.

Mormantul Sfantului Atanasie Athonitul - Marea Lavra

Se povesteste de catre parinti ca, in vremea Sfantului Atanasie, nefiind stabilite teritoriile manastirilor, acesta s-ar fi invoit cu Sfantul Pavel de la Manastirea Xiropotamu, ca sa faca in asa fel incat sa se stabileasca o granati intre ele, spre a nu se crea pricina de ispita. Astfel, cei doi sfinti au hotarat ca, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, fiecare sa porneasca in intampinarea celuilalt, iar acolo unde se vor intalni, sa faca granita.

Zis si facut. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii, sfantul de la Marea Lavra, fiind mai in putere si mai obisnuit cu drumul greu al Muntelui, a parcurs cu mult mai mult decat a reusit sfantul de la Xiropotamu. Intalnindu-se, sfantul Pavel l-a acuzat pe sfantul Atanasie ca nu ar fi terminat sfanta slujba, ci ar fi plecat mai devreme. Sfantul i-a spus ca a terminat-o, iar apoi a plecat.

In cele din urma, fiecare i-a facut celuilalt cate o profetie. Sfantului Pavel i s-a zis ca nu va muri in Sfantul Munte, lucru care s-a si intamplat, el murind pe o barca, in calatorie, iar sfantului Atanasie i s-a zis ca nu va muri de moarte buna, lucru care s-a si intamplat, el murind sub zidurile daramate ale cupolei bisericii aflate in constructie.

Sfantul Atanasie, care primise de la Dumnezeu descoperirea mortii sale, dupa ce a tinut o ultima cuvantare duhovniceasca ucenicilor sai, si-a imbracat hainele de sarbatoare, si-a pus culionul Sfantului Mihail Malein, pe care nu il purta decat la marile ocazii, si a urcat pe schela bisericii celei mari, pentru a inspecta lucrarile, in ziua de 5 iulile 1001.

Fiind pe schela, dintr-odata aceasta s-a prabusit. Atat sfantul, cat si cei sase calugari mesteri, aflati pe schela in acel moment, cazura sub daramaturi. Cinci calugari au murit pe loc, iar sfantul si un altul, numit Daniel, au ramas blocati sub mai multe straturi de pietre.

Vreme de trei ceasuri, vocea sfantului a fost auzita, zicand: "Slava Tie, Doamne, Iisuse Hristoase, vino in ajutorul meu." Pana ce au ajuns la el ceilalti parinti, sfantul adormise in Domnul. Minunata moarte a fost insa vazuta de toti. Trupul era mort, insa mainile sfantului stateau incrucisate, pe piept, iar in afara de o rana la picior, era intreg nevatamat. Din rana de la picior a curs sange. Acest sange a fost adunat de calugari, multe minuni savarsind cu el.

Erau insa in acea vreme, ca si astazi, multi calugari din Munte care se indoiau de viata sfanta a lui Atanasie. Invidia si inselarea ii facea sa nu il vada cu ochi buni. Dupa moartea sfantului, toti aceia au vazut in ea un semn al pedepsei lui Dumnezeu. Cei ce aveau ochi, dar nu vedeau, au ajuns insa sa vada, dupa ceva vreme.

Astfel, la numai un an dupa inmormantarea sfantului, cand parintii din Marea Lavra pregateau sarbatorirea hramului, inchinat Nascatoarei de Dumnezeu, aceasta li s-a aratat in vis si le-a spus: "Anul acesta nu ma veti mai sarbatori pe mine, ci pe iubitul meu rob si ucenic al Fiului meu, Atanasie." In acest fel s-a aratat tuturor sfintenia cea mare a lui Atanasie.

In momentul in care patriarhul din Ierusalim a vrut sa dezgroape Moaste Sfantului Atanasie, spre a fi scoase la cinstire, in biserica, din mormant sau a iesit foc. Aceasta s-a intamplat din doua motive. In primul rand, focul a iesit pentru a arde necredinta celor ce se indoisera de sfintenia lui, iar in al doilea rand, din smerenia sfantului, care nici dupa moarte nu a vrut sa fie sarutat si pretuit, ci numai purtat in rugaciune.

Trecand prin pridvorul de la intrare, in biserica centrala a Marii Lavre, usa cea mare a bisericii se deschide, lasand pe crestin sa paseasca spre interior. La intrarea in biserica, crestinul simte un fior de nedescris. Miile de slujbe, de privegheri de toata noapte si de Sfinte Liturghii isi spun cuvantul. Totul locul este sfant.

De o parte si de alta a bisericii centrale se afla doua mici paraclise, avand ziduri comune cu biserica cea mare. Paraclisul cel mic, din stanga navei centrale a bisericii celei mari, adaposteste Mormantul Sfantului Atanasie Athonitul.

Inaintea mormantului, nimeni nu mai rosteste nici un cuvant. Locul este minunat si sfant. Trupul sfantului sta zugravit peste lespedea de marmura ce acopera groapa. Langa aceasta, toiagul de fier al sfantului sta si astazi in picioare. Cu acest toiag, sfantul a lovit stanca din care a tasnit apa, prin mijlocirea Maicii Domnului. Astazi, acolo se afla Izvorul Sfantului Atanasie.

Chipul sfantului, sculptat in marmura alba, parca sta sa vorbeasca, iar toiagul original, cu care sfantul a batut in stanca si a izvorat apa, se atinge cu smerenie, spre a primi, conform traditiei, binecuvantarea acestui "prim stapan" al Muntelui celui Sfant. Parintii il indeamna pe crestin sa ia binecuvantare de la "staret", atingand bastonul cel de fier.

In momentul in care Marea Lavra a sarbatorit intoarcerea obstei ei la viata cenobitica, in ziua de 5 iulie 1981, dupa mai multe secole petrecute in idioritmie, din mormantul sfantului a iesit un fel de mir, minunat mirositor, ca semn al bucuriei acestuia pentru cele intamplate.

Troparul Sfantului Cuvios Atanasie Athonitul

De viata ta cea in trup s-au minunat cetele ingeresti; cum cu trupul la luptele cele nevazute ai iesit, pururea slavite, si ai ranit cetele dracesti. Pentru care, Atanasie, Hristos ti-a rasplatit cu bogate daruri. Drept aceea, parinte, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul Sfantului Atanasie Athonitul

Ca spre un vazator al fiintelor celor fara de trup si ca spre un talcuitor cu adevarat, striga catre turma ta, de Dumnezeu graitorule: Nu inceta a te ruga pentru robii tai, ca sa fie izbaviti de ispite si de primejdii cei ce iti canta: Bucura-te, Parinte Atanasie.

Teodor Danalache

• Dohiariu, marea ctitorie a lui Alexandru Lapusneanul
  Publicat in : Biserica in lume
• Zografu - lavra athonita a bulgarilor
  Publicat in : Biserica in lume
• Xiropotamu
  Publicat in : Biserica in lume
• Cutlumus - candva lavra cea mai mare a Tarii Romanesti
  Publicat in : Biserica in lume
• Sfanta Manastire Dionisiu
  Publicat in : Biserica in lume