Dumnezeu nu împiedică furtunile să se dezlănţuie, însă vine la noi în mijlocul furtunilor vieţii pentru a ne aduce linişte: lisus a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare (Marcu 4, 39). Rugându-Se pentru ucenicii Săi, lisus nu a cerut ca aceştia să fie despărţiţi de lume, ci să primească puterea de a vieţui în lume, să primească liniştea în plin tumult. Pacea sufletească nu vine din absenţa conflictelor din viaţă, ci din puterea pe care ştim că o avem întru Hristos, de a face faţă acestor conflicte. Adevărata linişte este rodul credinţei. Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea (Isaia 26, 3).
Adevărata linişte înseamnă a ne încredinţa grijile lui Dumnezeu. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, cu închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos lisus (Filipeni 4, 6-7).
Francis de Sales scria:
.Nu vă gândiţi la ceea ce se va întâmpla mâine; acelaşi Părinte veşnic, Care veghează asupra voastră astăzi, vă va purta de grijă şi mâine, şi în fiecare zi. Fie vă va feri de suferinţe, fie vă va da puterea de a le suporta tară şovăire. Aşadar fiţi liniştiţi, şi lăsaţi la o parte toate gândurile şi închipuirile născute din grijă.” (Vitamine duhovnicesti, vol 2)
-
Odihna si linistea mintii
Publicat in : Editoriale -
Linistea mantuitoare a sfintelor lacasuri ortodoxe
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.