
Odinioara si acum
Aruncandu-ne in urma
Ochii nostri sufletesti
Catre anii din vechime
A vietii crestinesti,
Mintea noastra se uimeste
De sfintenia de-atunci,
Limba fara grai ramane,
Ne simtim ca niste prunci.
Caci vedem paganatatea
Dand razboi necontenit
Adunarile crestine
Din Apus si Rasarit.
Si aflam credinta sfanta
Ca un foc atunci arzand
Iar Biserica in culmea
Biruintelor sezand.
Adancindu-ne mai tare
In trecutul departat
Al Bisericii crestine
Gandul nostru sta mirat:
Uriasi vedem in fata
Pe strabunii credinciosi,
Noi suntem pe langa dansii
Toti, pitici neputinciosi.
Fruntea lor avand cununa
Razelor dumnezeiesti
Ni se apleaca de rusine
Ochii nostri cei trupesti.
Mici la suflet, mari la patimi,
Noi aproape nu-ndraznim
Sa mai cugetam la Slava
Noului Ierusalim!
Despre viata minunata
A celor "intai nascuti"
Lumea astazi nu mai stie,
Sfintii stau necunoscuti!
Astazi traistele stiintei
S-au umplut cu nascociri,
Iar de tainele credintei
Lumea nu mai are stiri!
Toata straduinta lumii
Este spre a dovedi
Ca "Materia e totul,
Duhul n-are unde fi"!
Cat de mult se mai inseala
Cel numit "Cuvantator"
Oare cearca numai "firea"
Nestiind pe "Facator"!
Sfantul Ioan Iacob de la Neamt
.
-
Rugaciune in versuri la iesirea din Sfanta Biserica
Publicat in : Religie -
Rugaciune
Publicat in : Religie -
Ce mai asteptam?
Publicat in : Religie -
Sa privim catre cer
Publicat in : Religie -
Cerul
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.