Vasile Dan Postat la 2013-01-09 19:34
O frumusete nesfarsita se poate regasi in poesia lui Nichifor Crainic: CANTECUL POTIRULUI,ca de altfel in mai toata poesia sa.
Spun nesfarsita , pentru ca nesfarsit este Cel cantat , Cel neincaput in nicio limita , dar incaput in Potirul nesecat al Jertfei euharistice: Iisus Hristos. Dumnezeu , Cel se face Om , pentru a da omului posibilitatea , exemplul viu , modalitatea de a iesi din robia pacatului si de a se face , dupa asemanare , dumnezeu prin har.
Singura noutate de sub soare aceasta este: Iisus Hristos , Dumnezeu-Omul. Mare si nesfarsita taina este aceasta , iar logica si limitele mintii noastre refuza , din neputinta , sa incapa o astfel de taina. Dumnezeu , Cel din veci , Cel fara de moarte , Viata Insasi , Se micsoreaza , Se piticeste si Se ascunde in Trup omenesc - carne omeneasca - luat din sangiuirile feciorelnice ale Sfintei Fecioare Maria , faptura cea mai curata dintre fapturile omenesti; Trup fara de samanta barbateasca , si in acest Trup si cu acest Sange petrece pentru o vreme printre oameni , ca Om si ca Dumnezeu . fara ca dumnezeirea Sa sa sufere vreo schimbare sau vreo amestecare in fire . Intruparea este de negrait , de neinchipuit , pur si simplu noutate de negandit de catre mintea omeneasca . Dar a fost si este de vazut , de auzi t, de pipait , de mirosit si de gustat mai ales ,ca Unul ce are si existenta trupeasca. Carne si Sange. Mancare si bautura. Dumnezeu si Om. In poesia de fata tocmai aceasta dogma hristologica este ascunsa indaratul unor imagini cu tensiuni iconice , cu tendinte spre icoana . Dar - lucru sesizat de catre vrednicul de pomenire , parintele Craciun Opre , din satul Cincis ,jud. Hunedoara , parinte care a invatat aceasta poesie in chiar locul auzirii ei pentru intaia oara:in temnita comunista a Aiudului - tocmai cu cuvintele care exprima realitatea dogmatica a Jertfei euharistice , se petrece o ciudata si neverosimila substituire , cu cuvinte oarecum sinonime poetic , dar total nepotrivite a ilustra dogma Euharistiei . Ar zice Sfantul Vasile cel Mare , cu tipuri , cu simboale ale Jertfei .
Sa purcedem deci la o atenta analiza comparata , formala , a textului publicat pe site-ul crestinortodox.ro , de altfel aproape similar celui publicat si in cartea de poesii de temnita "Soim peste prapastie" , Ed.Roza Vanturilor , Bucuresti , 1990 ,pag.101 , in comparatie cu cel recitat din memoria Aiudului de parintele Craciun . Prima strofa este identica cu varianta de dupa gratii . A doua are doar o mica modificare a primului vers . In memoria parintelui : "Cand painea-n cuptor fu ca arama", reda stralucirea fetei Mantuitorului in materia de jertfa a painii si nu asemanarea , caci acea paine chiar va deveni , prin transfigurarea din timpul Sfantei Liturghii , fata , Chipul Domnului ,Trupul Sau cel sfant si nu asemanare . Cea de-a treia strofa desi o aparenta modificare formala minora , modifica substantial dogma Jertfei . In versul al treilea: "Hraneste-ma carne de sfant Dumnezeu" , varianta temnitei , fata de "Hraneste-ma mama de sfant Dumnezeu". Materia Sfintei Euharistii este Insusi Trupul lui Hristos si Insusi scump Sangele Sau, iar nu o inchipuire , mana din pustiul Sinai care a hranit poporul lui Israel timp de patruzeci de ani de ratacire , mana care preinchipuia "Painea coborata din cer" :Hristos , ce avea sa se coboare din vesnicie in istorie . Poate ca un editor zelos a modificat cuvantul din nestiinta , poate ca mana s-a transformat in "mama". Poate ca " mama de sfant Dumnezeu " este realitatea Trupului omenesc al Mantuitorului nascut din Maica Domnului , inomenit din Sfanta Fecioara Maria pentru a ne hrani prin Jertfa de pe cruce . Este o varianta mai plauzibila, ascunsa, metaforica , dar corespunzatoare realitatii dogmei intruparii . Totusi cuvantul "carne" este cuvantul tare , care adevereste ca noi crestinii ne imparasim cu "painea de-a pururi a neamului meu" - painea euharistica transfigurata in Trup de carne prin Pogorarea Duhului Sfant in momentul liturgic al Epiclezei - cu Trupul real al Mantuitorului , cu "carne de sfant Dumnezeu" si nu cu mana sau cu alte simboluri sau tipuri . Mergand mai departe ,in strofa a patra in loc de "mi-au rupt un ciorchine , spunandu-i povestea, varianta temnitei este "taiara-un ciorchine spunandu-i povestea" ,iar in penultimul vers , varianta temnitei scurteaza versul "sunt lacrimi varsate prinos" eliminand atributul "de mama", caci lacrimile pot fi atribuite chiar Mantuitorului pentru pacatele oamenilo , ale celor care-L chinuiau si-L rastigneau , pentru nestiinta si neintelegerea lor si ale celor ce vor urma acelasi mod de neintelegere , care-L caznesc pe Insusi Dumnezeu mereu in omenire . A cincea strofa e identica , dar din nou , n cea de-a sasea strofa la materia euharistica sunt deosebiri. "Adapa-ma sange de sfant Dumnezeu" varianta de temnita memorata de parintele Craciun , fata de :"Adapa-ma seva de sfant Dumnezeu". Seva, poate un principiu al vietii existent in natura creata , o metafora , un tip , un simbol . Seva poate sa duca cu gandul si la sange ca principiu al vieti , dar si la orice altceva , apa , spre exemplu , care inlocuieste cuvantul tare "sange", cel ce ilustreaza fara echivoc realitatea materiala a Intruparii , a inomenirii lui Dumnezeu , dar si transfigurarea materiei de jerfa a vinului in chiar realitatea Sangelui dumnezeiesc euharistic , cu care ne impartasim in Sfanta Liturghie . In ultimul vers al aceleiasi strofe , varianta de temnita a parintelui aduce o noua modificare lamuritoare teologic: "Tu PAINEA de-a pururi a neamului meu" , adica "Painea cea de o fiinta" din Tatal nostru. In ultima strofa , din nou o modificare: in varianta de temnita nu se regaseste expresia "pamantul acesta" din inceputul versului al doilea ci , versul pare schiop , fara ritm , dar sugereaza iconic realitatea Raiului in Iisus Hristos ,in impartasirea cu El si nu pe "pamantul acesta", pamant care "va arde"(Apocalipsa.....). Versul doi avand forma schioapa , dar tocmai prin aceasta , de forta : "Iisuse Cristoase" , iar in ultimul vers , din nou in loc de "viata de-a pururi a neamului meu" , varianta temnitei pune acelasi ultim vers din strofa precedenta :"Tu painea de-a pururi a neamului meu". Aceasta "paine de-a pururi" nu reprezinta altcreva decat "painea cea de o fiinta" , painea transformata in Trupul lui Hristos :Euharistia,pe care o cerem in Rugaciunea Domneasca.
Iata acum varianta integrala a poesiei Cantecul Potirului de Nichifor Crainic , dupa recitarea din memoria temnitei Aiudului , a parintelui vrednic de pomenire Craciun Opre , invatata , dupa marturia sfintiei sale , de la unul din colegii de celula de la Aiud ai poetului.
Cantecul Potirului
Cand holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice in picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Sa-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Cand painea-n cuptor fu ca arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e fata lui Domnu Cristos.
Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-ma carne de sfant Dumnezeu.
Ca bobul in spice si mustu-n ciorchine
Esti totul in toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.
Din curpenul vitei ce-nfasura crama
Bunica si mama
Taiara-un ciorchine, spunandu-mi povestea;
Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi varsate prinos
La casnele Domnului nostru Cristos.
Apoi, cand culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcaie jucand nestemate
Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,
Copile, graira, e must sangeros
Din inima Domnului nostru Cristos.
Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce;
Adapa-ma, sange de sfant Dumnezeu.
Ca bobul in spice si mustu-n ciorchine
Esti totul in toate si toate prin tine,
Tu, painea de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate si lanuri manoase,
Iisuse Cristoase,
E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane
Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,
Tu, painea de-a pururi a neamului meu.
Nu am dorit sa fac exegeza critica sau o analiza formala literara , ci doar sa prezint o varianta , poate mai putin cunoscuta a acestei poesii minunate a marelui nostru poet , varianta memorata intre peretii temnitei Aiudului , acolo unde s-a rostit pentru intaia data aceasta poesie . E posibil ca modificarile ulterioare sa fi fost facute de autor pentru a disimula continutul dogmatic , in cazul in care poesia ,dupa eliberarea din temnita , ar fi incaput pe mana autoritatilor comuniste , iar cei care au publicat-o sa nu fi cunoscut si varianta de temnita . Parintele Craciun Opre avea insa , o alta parere despre aceste modificari ulterioare: "Nichifor Crainic era un prea fin cunoscator al dogmelor si nu ar fi facut modificari tocmai acolo unde este infatisata dogma Jertfei euharistice". Cine mai poate oare sa ne spuna adevarul despre aceasta poesie sau despre alte posibile modificari din opera acestui mare dascal al neamului romanesc ? Cred ca putini dintre acestia sunt in viata astazi , foarte putini . Dar, daca mai sunt , si sper sa mai fie , as fi incantat sa le cunosc opinia . Doamne-ajuta!
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.