Ninge peste lume, ninge-a sărbătoare,
A belșug în case și a gând curat.
Sfintele colinde blând răsună-n zare
Vine iar în lume Fiul de-Împărat!
În bătrână casă, în odaia scundă
Mama stă de veghe; gândul ei cel bun
Treaz privește-n zare, îngerii să-audă.
O, de când așteaptă seara de Crăciun!
Pe un colț de scaun, trista ei statuie
Pare-ncremenită cu obrazul supt.
Sângerează gândul, l-a bătut în cuie,
Crucea așteptării șalele i-a rupt!
Cade înserarea-n neagra ei năframă,
Umbre desenează stinsul felinar.
Însă, prin zăpadă, inima de mamă
Luminează calea cu-al iubirii far.
Și tresare! Pare c-a-nflorit, deodată,
Mâinile - în poală - nu-și mai află loc.
Mătură, grăbită, cale prin zăpadă
La icoana Maicii pune busuioc!
A gătit icoana, pune să frământe
Vin colindătorii să-i colinde iar!
Gura ei bătrână stă acum să cânte,
Cântă colăceii, a belșug, pe jar.
Și întinde masă albă, de zăpadă,
Că, din toată lumea, azi copiii-i vin!
Și la geamuri ninse o veni să vadă
Casa ei bogată, Micul Pelerin….
Fericită, mama-i va deschide calea
Și în capul mesei–o să-I gătească loc…
Maica din icoană nu-și ascunde jalea,
Freamătă stingherul fir de busuioc.
Casa-i luminată, masa-i cu prinoase,
S-a ițit, deodată, iz de cozonac.
A nemărginire și-a belșug miroase…
I se umple mamei inima de drag!
Unul câte unul i-or veni pruncuții,
O, de când așteaptă să-i adune iar!
Mângâie, bogate, palmele măicuții
Colăceii care-or sfârâi în jar!
Și-or să cânte, iată! și la ea colinde
Toți copiii care vor umbla prin ger.
Ochii-i râd în lacrimi, inima-i se-aprinde
…Cade, din icoană, lacrimă din cer.
Dar deodată pare că lumina scade
Și e frig în casă și se-aude vânt.
Lacrima Măicuței din icoană cade,
Strânge mai cu sete Pruncul în veșmânt!
Nu-i mălai în vase, nici făină; vinul
Nu-și aprinde jarul în brumat clondir.
Își frământă mama mâinile și chinul
Toarce, cu-amintirea, al tristeții fir…
Pe un colț de scaun, blânda ei statuie
Pare-ncremenită cu obrazul supt.
Nu-s copiii-n casă și nici masă nu e.
Crucea amintirii șalele i-a rupt…
Dar, de-o trece iarna și-or veni copiii
Or găsi-o, poate, așteptând așa…
O să-și strângă-n brațe fiicele și fiii,
Inima-i bătrână toate le-o uita.
Și-o veni Crăciunu`-n prag de primăvară
O, de când visează seara de Crăciun!
Râd în lacrimi ochii, ninge peste țară,
Urlă vântul aspru, urlă a surghiun…
Vine Sărbătoarea lumii cea mai dragă,
Solul mântuirii vine-n lume iar…
Inima de mamă, prin omăt pribeagă,
Luminează calea cu-al iertării far…
Rodica Trăistaru
Rodica Traistaru
-
De cand incepem sa cantam colinde?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.