După un obicei străbun,
în ritualuri creștine
revine Postul de Crăciun.
Ce-n credință, suflet ține.
Precum ai lor creștini strămoși,
tinerii cu vârstnici petrec,
fii cu părinți, finii cu nași,
când vine ,,Lăsatul de sec".
Oaspetele poartă-n mână,
un plocon, de împăcare.
Să sporească voia bună,
după plac și bunăstare.
Gazdelor le înmânează,
bucuroși de revedere.
Cugetul le îmbunează,
de-s primite cu plăcere.
Toți petrec în voie bună
de cu seară-n miez de noapte,
așezați la masa plină
cu băuturi și bucate.
Apoi alungă cu focuri
sau zgomot de artificii,
rele, malefice duhuri
ce ar bântui la răscruci.
Cei cu frică de păcate
urmează calea credinței
pentru-o lună și jumate,
spre înălțarea ființei.
Vasele ce sunt ,,de dulce",
se ascund pentru păstrare,
până ce postul se duce,
făcând loc la sărbătoare.
Credincioșii își vor duce
traiul prin zi și prin noapte
în post, să le purifice
sufletele de păcate.
Cu distracții amânate,
se exclud din alimente:
băuturi alcoolizate,
carnea, ouă și lactate.
Doar dezlegarea la pește,
ce-i permisă din când n când,
meniu îmbunătățește.
Prin vremuri, obicei ducând.
Și petreceri zgomotoase
din post sunt înlăturate
că, din intenții frumoase
degenerează-n păcate.
Rugăciunea și credința
sunt a Domnului cinstire
că, plăcerea și dorința
ispitesc la rătăcire.
Viața-n post și-n rugăciune,
cu menire creștinească
îndemnă spre fapte bune,
cugetarea omenească.
Tradiții să ducă-n vreme,
tinerii de azi și mâine,
ritual am pus în dogme
ce sunt moșteniri creștine.
Din "TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULATE ROMÂNEȘTI"
Autor Maria Filipoiu
13. Noiembrie
.
Poet Maria Filipoiu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.