ninge cu fulgi mari de litere
în ritm de filocalie
cu ochii fac pârtie
prin zăpada groasă adunată-n cuvinte
între două file
când pe o foaie când pe cealaltă
cărarea uneori duce la inimă
alteori într-o trombă de durere
un bătrânel
ciopleşte-n inimă un trunchi de cuvinte
cu dalta smereniei
o icoană pentru suflet
a Mănăstirii dintr-un Gând
cu surcele încălzşte inima
numai dintr-o inimă fierbinte
poate ciopli icoana Cuvântului
învăţa-se de la Unul
care cânta atât de luminos
că noapte a uitat să mai vină
Cristian Buzăţel
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.