Zguduitoarea pilda cu fiul ratacit
Mi-apare adesea-n minte si parca-aud soptit:
"M-a aruncat pacatul intr-un abis adanc
Doar porcii-mi sunt tovarasi, in rand cu ei mananc
Sageata remuscarii in suflet mi-a patruns
Caci de pe culmi de aur in tina am ajuns.
Ah, ce pustiu e-aicea si toti "nebun" imi zic.
Departe sunt de casa si nu mai am nimic.
Sunt parasit de prieteni, murdar si zdrentuit
Si-n minte-mi se framanta-un gand nestapanit:
In inima imi arde un dor neimpacat
Ce tainic mi-aminteste de satu-mi departat.
De dragostea de-acasa mi-e dor adanc si plang,
Nadejdi mi-apar-nainte, dar prea curand se sting.
Obrazul supt de foame mi-l umezesc plangand
Dar joaca-n lacrimi raze, gandirea-mi luminand:
La tatal meu argatii au paine indeajuns.
Eu pier aici de foame si viata mea e plans.
Ma voi intoarce-acasa! Chiar azi, asa cum sunt!
Si parca-l vad pe tata imbatranit, carunt.
Plangand asa voi zice si voi ingenunchia:
"Gresit-am catre ceruri si inaintea Ta.
Gresit-am, ma cutremur de cat Te-am suparat
Dar ma primeste, tata, macar ca pe-un argat."
Si eu il stiu pe tata, el iar ma va ierta
Si nu o sa m-alunge cand am sa-i spun asa!
Ramai de-acum in urma, o, lume de pacat
Si voi ce mi-ati fost prieteni doar cit ne-am desfatat.
Cararile din fata mi-apar, dispar, se sterg,
Se-amesteca-n lacrimi, dar trebuie sa merg!
Nu vor putea sta-n cale nici munti de piatra, grei,
Nici rasul nebunatic al prietenilor mei.
Eu toate ale mele cu ei le-am impartit
Si-acum imi ies in cale si rad ca de-un smintit.
Dar eu pasesc-nainte, cu inima in dinti
Cu ochii-nfipti in zare, cu gandul la parinti.
Fasii de umbre sure s-astern in drumul meu,
Se-ntind si ma-mpresoara si cresc mereu, mereu.
Camasa-mi zdrentuita imi flutura in vant
Si pasi-mi sunt nesiguri si cad, flamand si frant.
Din piept mi se desprinde-un chinuit suspin.
Si cerul guri-mi pare amar, ca de pelin.
Un tremur ma cuprinde si simt un nod in gat
Ce parca ma sugruma, sunt slab, dar hotarat!
Ma scol, dar parca toate se-ntorc in ochii mei
Si iar pornesc, dar pasi-mi sunt parca tot mai grei.
Mai am de mers mult inca, si nopti si zile-ntregi,
Sa-mi port povara amara atator faradelegi.
Si-atatea ganduri negre inunda sfantu-mi dor…
Ma vor primi parintii? Macar ca servitor…"
Ascult si ma cutremur si-l urmaresc in gand.
Si parca-l vad cum intra-n satul lui, plangand.
Sunt oameni multi pe strada, el trece-n fata lor
Dar nimeni nu-l cunoaste si-l cred un cersetor.
O, el era odata fecior de cinste-n sat!
Azi, nimeni nu-l ia-n seama si trece trist, uitat.
Priveste-n lungul strazii, incet abia pasind…
Departe , parca vede-un om spre el venind.
Si-i pare ca-l cunoaste. E tatal lui! Sau nu-i?
Ba da! Ah, chiar el este si vine-n calea lui.
Un tremur il cuprinde, abia mai merge drept
Si inima-i zvacneste mai repede in piept.
Il vede-acuma bine, se-apropie alergand
Ascult patruns si-mi pare c-aievea aud zicand,
Cu vocea stinsa: "Tata!" si cade-n fata sa,
“Gresit-am catre ceruri si inaintea ta.
Si nu ma mai simt vrednic sa ma numesti ca fiu."
Batranul lacrimeaza, si parui argintiu,
Se-asterne peste fruntea iubitului fecior
Si ii saruta-obrajii cu dragoste si dor.
Apoi-i-ntinde mana si parca din noroi
Il scoate ridicandu-l si-l mangaie, apoi.
Ii vad mergand spre casa cu ochii-nlacrimati
Si-aud batranul tata zicand catre argati:
Aduceti si-i dati haina si-n deget un inel
Si-njunghiati in cinste-i pe cel mai gras vitel.
Caci fiul meu fusese pierdut, dar s-a aflat
Si mort in fardelege, dar iata a-nviat.”
Imaginea zguduitoare a tanarului ratacit
Adeseori mi-apare-n minte si parca-aievea aud soptit:
Trezeste-te si ia aminte: el a slujit candva la porci,
Dar s-a intors plangand acasa. De ce tu inca nu te-ntorci?
E-atat de bun Tatal ceresc ca-ti iarta tot trecutul tau
De-ai vrea smerit sa vii sa-i spui ca ai gresit si-ti pare rau.
Vesminte noi ti-a pregatit si ingerii ti-ar da inel.
E-njunghiat chiar Fiul Sau, nu numai un vitel.
Voios la masa te-ar primi in cerul sfant si minunat
C-ai fost pierdut, dar te-ai aflat, c-ai fost mort si-ai inviat.
Esti asteptat, de ce mai stai, la porcii lui Satan argat,
Cand poti sa fi primit ca fiu de Prea Slavitul Imparat?
Ar fi o sarbatoare-n rai, cu bucurii de nedescris
De te-ai intoarce chiar acum, cum tu de fapt ai tot promis.
O, inca nu te-ai hotarat? In starea de pacat mai stai?
De el, de nu te dai tu despartit, el te va desparti de rai.
O data pentru totdeauna intoarce-te pe-al vietii drum
Si zi cu toata hotararea: “O, Doamne, sunt al Tau de-acum!"
Amin.
preot Ioan Hornea
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.