Vai, turmele mele de vise-s pe moarte
Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.
Beau apa coclită-a uitării plângând
Cu gura uscată ca floarea în vânt.
E tristă mioara cu bocet în grai
Străin e pământul și poarta spre rai.
E apa sălcie, Păstoru-I departe,
Cernită e zarea cu brâuri de moarte.
Noptarea în lume e însăși un iad
Din ceruri urnite luminile cad.
Ce sete adâncă și noapte de groază
Icoana Fecioarei la schit lăcrimează.
E seară târzie, Păstorul e sus
O, vino degrabă mărite Iisus.
Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută
Și turma-i în vale demult coborâtă.
Vai, cin’ne va unge osânda cu mir?
Vai, cin’ne adună cenușa-n potir?
E Mielul ce vine, e Mielul frumos –
Păstorul Luminii, Hristos.
Din cer de la Tatăl, Păstorul iar vine
Să-și numere turma cu El pe coline.
Din rana Lui curge tot sânge și apă
Și turma cea blândă cu foc o adapă.
Și-adună iar turma pe-o gură de plai
Iisus e Păstorul, Cuvântul Lui, rai.
Acolo nu-s lacrimi, nici umbre, nici vânt
Nici vise rebele, nici prunci lăcrimând.
Nu-i ziuă, nici noapte, nici zori, nici apus
Lumină la toate e Însuși Iisus.
Lumină e Mielul de-a pururea viu
Căci turma-i trecută de-acum de pustiu.
Pe-altarul de jertfă e Mielul frumos –
Păstorul Luminii, Hristos.
Marin Mihalache
Marin Mihalache
-
Intre comisarul Miclovan si ciobanul din Miorita
Publicat in : Editoriale -
Tara Mioritei si a Cimitirului Vesel
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.