„Mântuitorul Hristos a pătimit și a fost răstignit pentru păcatele lumii, dar a înviat și S-a înălțat la Împărăția lui Dumnezeu, să stea de-a dreapta Tatălui, pentru cei ce cred în Sfânta Treime.” - Maria Filipoiu
Așteptarea Învierii
(sonet Pascal)
Așteptăm Învierea Ta - Hristoase,
Ca să-Ți întâmpinăm promisiunea.
În Lumina sfântă cinstind minunea,
Vom dobândi puteri miraculoase.
La Crucea Ta urmând procesiunea
Cu pătimirile prea dureroase,
Ți-aducem cântările virtuoase
Și cu lacrimi vom stropi rugăciunea.
Ca pe un Învățător și Împărat,
Rememorându-Ți Sărbători Pascale,
Te slăvim cântând: Hristos a înviat!
Traversând vremuri epocale,
Prin Înviere din morți întruchipat,
Adu-ne Sfinte Daruri în pocale!
Ecouri de durere și Înviere
(sonet Pascal)
Se înalță ecouri de durere,
De pe Golgota și Crucea lui Iisus,
Din vremuri când la chinuri era supus
Fiul Domnului redus la tăcere.
Se-aude Maica, de îngeri mai presus,
Cum îndurare la Dumnezeu cere
Pentru Hristos, prin viață în trecere,
Cu Tatăl să stea din ultimul apus.
De regii pământeni fiind judecat
Să se împlinească proorocie,
A fost condamnat Cel fără de păcat.
Pe Cruce a îndurat blasfemie
Și luând păcatele lumii, a murit,
Dar a înviat, ca în profeție.
***
Recviem pentru Hristos
(sonet pătimirilor)
Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce amintește de Hristos pe Pământ,
De Trupul frânt și Sânge în pocal sfânt,
Din vremea când cu ucenici lua Cina.
Răsună ecouri la Sfântul Mormânt,
Până află toată creștinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Și a înviat pentru nou Legământ.
Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veșminte.
În ceruri se întrunește Sinodul,
Să dăruiască celor din morminte
Lumina vieții, fredonând triodul.
***
Răsărirea Luminii
(sonet Pascal)
Răsare Lumina Domnului Hristos
Din covor astral, împletit cu stele,
La Înviere, când vine Paștele
În altarul sufletului credincios.
Din mugurii ei se-aud cuvintele:
„Luați Lumină!” din spirit maiestuos!
Ca să sfințească sufletul virtuos,
Când îngerii aprind candelabrele.
Lumina coace rod în suflet mănos
Cu flacăra ce urnește muntele
Și miracolul gândului luminos.
E mister care înalță templele
La Paște, ce în jertfe e sângeros,
Când se sfințește mirul în candele.
***
Trădarea
(rondel pătimirii)
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Pe om în suflet rănești
Cu-a vicleniei sabie!
Din păcatele lumești,
Ce conduc la anarhie,
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Lupte între frați pornești,
Să-i poți avea în robie.
Cu minciuna îi hrănești,
Crezând că nimeni nu știe?!
O, trădare, ce rea ești!
Maria Filipoiu.
Poet Maria Filipoiu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.