Rugaciunea Fiului Ratacitor

Rugaciunea Fiului Ratacitor Mareste imaginea.

Stau între două lumi
Ce par să se destrame
De parcă-aș fi orfan
Născut din două mame.

Niciuna nu mă cheamă
La sânul său de ceară
Că nu m-ar recunoaşte
De înger ori de fiară.

Mi-e gura încleştată
Și tare-aş vrea să strig
Că e pe aproape noaptea
Și-n suflet mi-este frig.

Am ocolit pământul
Și-acum se face seară
Și n-am găsit în lume
O cruce mai uşoară.

Am aşteptat ca norii
Să treacă peste casă
Și m-am rugat să vină
O zi mai luminoasă.

Şi au venit pe lume
Și zile mai senine
Dar cum poţi să te bucuri
Străin în lumi străine?

Mi-am risipit talanţii
Și n-am ales nimic
Ṣi-am pribegit prin lume
Străin şi venetic.

Și mi-am vândut şi suflet
Și nu mai am ce vinde
Îndură-Te de mine,
Cerescule Părinte.

De pe cărări pierdute
Prin lume călător
Primeşte-mă acasă
Că-s fiu rătăcitor.

Nu pregăti ospețe
Nici straie-mpărătești
Deși eu sunt nevrednic
Tu totuși mă iubești.

Tu preacinstește-ţi fiul
Care-a rămas acasă
Pe-acela îl așează
În locul meu la masă.

De-acum la două lumi
Eu dau tribut și vame
Și-oi fi pe veci orfan
Născut din două mame.

De neamul pe pământ
Ar fi să risipească
Ne-adună, Tată Sfânt,
În patria cerească.

Marin Mihalache
Din Volumul de Poezii „La Țărmul Marilor Lacuri”
Mirco Publishing, 2020
Chicago, USA

Despre autor

Marin Mihalache Marin Mihalache

Colaborator
22 articole postate
Publica din 19 Aprilie 2018

Pe aceeaşi temă

17 Februarie 2020

Vizualizari: 292

Voteaza:

Rugaciunea Fiului Ratacitor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE