
Din nou coboara-Te-ntre noi, Iisuse
Caci iarasi turma Ta e ratacita
Si iar se-ntinde noaptea cea cumplita
A vechii uri, de Tine-atunci rapuse.
De-abia se mai zareste ca prin sita,
A mantuirii stea. Dar cat de sus e!
Se indeparteaza parca.
Caci stingerea ni-i singura ursita?
O, vino, iubitorule de oameni,
In sufletul batranei lumi sa sameni
Din nou credinta cea nemuritoare.
Cunoaste-L vom? Pleca-vom fruntea oare
Cand intinzandu-Si mainile amandoua
Asupra-ne, va zice: "Pace voua!"?
Alexandru Vlahuta.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.