Despre dragostea catre aproapele
Multe sunt lucrurile care ii caracterizeaza pe crestini, dar mai presus de toate sunt pacea si iubirea. De aceea a spus Hristos: Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii, si Pace va las voua, pacea Mea o dau voua.
Nimic nu umple mai mult sufletul de desfatare decat faptul de a iubi si de a fi iubit. Iubirea noastra trebuie sa-i cuprinda pe toti oamenii. Daca pe unii ii iubim, iar pe altii nu, niciodata dragostea noastra nu va fi mai presus decat a oamenilor necredinciosi.
Crestinii nu trebuie sa iubeasca asa cum iubesc necredinciosii. Sa ne doara sufletul pentru cei care ne fac rau, mai mult decat ne doare pentru noi insine; caci rana pe care vor sa ne-o faca noua, o primesc, de fapt, ei. Asa cum cei care dau cu piciorul in cuie si se lauda cu aceasta sunt vrednici de plans, la fel si cei care ii nedreptatesc pe altii sunt vrednici de mila noastra, deoarece isi ranesc propriile lor suflete. Sa facem bine celor care ne fac rau, chiar daca acestia raman neindreptati. Astfel, pacatele noastre vor fi iertate si vom dobandi smerenie.
Atunci cand alungam din sufletul nostru orice dusmanie, avem multa indrazneala in rugaciunea noastra catre Dumnezeu. Hristos spune: „Eu sunt parintele tau, Eu sunt fratele tau, Eu sunt mirele sufletului tau, Eu sunt scaparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt imbracamintea ta, eu sunt radacina ta, Eu sunt sprijinul tau, Eu sunt tot ce-ti doresti tu. Cand Ma ai pe Mine, nu-ti lipseste nimic. Eu sunt slujitorul tau, pentru ca am venit sa slujesc, nu sa fiu slujit. Eu sunt prietenul tau si madular al trupului tau si capul tau si fratele tau si sora ta si mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decat sa stai langa Mine. Pentru tine, Eu M-am facut sarac si pribeag, pentru tine am ridicat crucea si am coborat in mormant, am venit pe pamant pentru tine, trimis de Tatal, iar in cer Ma rog pentru tine Parintelui Meu. Tu esti totul pentru Mine, si frate si impreuna-mostenitor si prieten si madular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decat atat? De ce Il dispretuiesti pe Cel care te iubeste atat de mult?”
Tu, care in fiecare zi te lupti cu valurile marii acestei vieti cuprinse de furtuna si esti incarcat cu atatea pacate, ai nevoie in permanenta de mangaierea Sfintelor Scripturi. Te afli in prima linie a luptei pentru supravietuire si esti ranit in permanenta. Femeia ta te manie, fiul tau te supara, angajatul tau te enerveaza, dusmanul tau iti face necazuri, prietenul te invidiaza, vecinul te injura, asociatul te sapa, iar judecatorul te ameninta. La acestea se adauga multe situatii si imprejurari care te tulbura, te nelinistesc, te mahnesc si te intristeaza, ducandu-te pana in pragul deznadejdii.
Sagetile vrasmasilor vazuti si nevazuti te lovesc fara incetare de peste tot. De aceea ai nevoie de armele Sfintelor Scripturi. Te rog sa le citesti, fie ca stii, fie ca nu stii puterea cuvintelor lor. Daca le citim de multe ori, cele ce invatam acolo nu se mai sterg din mintea noastra. Si adesea, ce nu putem intelege astazi, daca citim si maine, intelegem imediat, pentru ca bunul Dumnezeu ne lumineaza mintea in chip nevazut.
Pentru intelegerea Sfintelor Scripturi nu este nevoie de intelepciune omeneasca, ci de descoperirea Duhului Sfant. Daca cercetam Scriptura cu atentie si nu in fuga, vom dobandi mantuirea propovaduita in ea. Caci daca ne umplem sufletele de invataturile sale, vom afla adevarurile dogmatice si vom pasi spre viata desavarsita. Nimeni nu poate spori in virtute daca nu este plin de harul Duhului Sfant. Dar Duhul Sfant nu locuieste in suflete caldicele. Ca sa dobandim har, trebuie ca sufletul nostru sa aiba ravna spre orice lucrare a lui Dumnezeu.
Viata noastra este plina de tulburare si neliniste. Cu totii suntem ingrijorati, cu totii suntem nemultumiti, cu totii ne plangem, fie ca suntem bogati sau saraci, stapanitori sau oameni simpli. Dar tulburarea si grija nu se datoreaza atat situatiilor exterioare si conditiilor de viata, cat neoranduirii si bolii noastre sufletesti. Asa cum ochiul bolnav vede intuneric si in cea mai puternica lumina, la fel si sufletul bolnav este tulburat chiar si cand este liniste. Sa-I incredintam toate problemele noastre lui Dumnezeu si sa credem ca nimic nu este al nostru, sa ramanem indiferenti la slava oamenilor si sa dorim sa-I placem numai Domnului, si astfel vom fi linistiti chiar si cand asupra noastra se va abate cea mai ingrozitoare vijelie.
Vasile Gradinaru
Vasile Preotul
-
Despre iubirea aproapelui
Publicat in : Predici de duminica -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Credinta -
Samarineanul milostiv sau despre iubirea aproapelui
Publicat in : Duminica a 25-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.