Orice copil are vise. Insa, cei mai multi dintre acestia sunt preocupati de gandul profesiei lor, cand vor fi adulti. Ce ar putea sa faca ei cand vor fi mari? Unii se vad deja medici sau piloti, altii ingineri sau profesori, dar cei mai multi se gandesc la profesiile parintilor lor, fie ca e vorba de mama, fie ca e vorba de tata.

Specialistii in domeniu, printre care si profesorul de psihologie Carol Dweck, spun ca in alegera profesiei trebuie sa se tina seama de determinarea copilului, adica chiar daca are anumite abilitati inascute, acesta trebuie incurajat si determinat sa inteleaga ca fara munca perseverenta nu se pot obtine rezultate exceptionale. Cercetatorul Dweck supune atentiei doua aspecte esentiale: primul se refera la faptul ca sunt copii cu talente innascute si care corespund teoriei mentalitatii fixe, al doilea aspect are in vedere pe acei copii care obtin performante numai datorita muncii perseverente si corespund teoriei mentalitatii in crestere.

In acest sens, este recunoscut experimentul profesorului Dweck facut cu doua grupe de copii de la o scoala primara, carora le-a dat acelasi test, avand o dificultate scazuta. La comunicarea rezultatelor obtinute la test, membrilor primului grup le-a fost laudat talentul, in timp ce, copiilor din al doilea grup le-a fost apreciat efortul depus. Apoi, copiii au fost intrebati daca mai doresc sa sustina un test de aceeasi dificultate sau mai greu. Raspunsul acestora a fost surprinzator: cei din primul grup au optat pentru testul usor, iar ceilalti l-au ales pe testul cel mai greu.

Pe de o parte, visele copilului privitoare la profesia pe care o va exercita cand va fi adult sunt foarte importante si sustinute de parintii acestuia. E adevarat ca sunt copii care au anumite talente innascute. In acest caz, sarcina parintilor este aceea de a descoperii talantii copilului lor si de a-l determina pe acesta sa-i inmulteasca prin munca si perseverenta. Astfel, multi fotbalisti celebri au declarat ca aceasta a fost visul lor dintotdeauna si ca s-au implicat total pentru realizarea lui. Un exemplu, in acest sens, este renumitul fotbalist Hagi, care a recunoscut, personal ca ii multumeste lui Dumnezeu ca i-a daruit talent, dar si ca pentru rezultatele obtinute a muncit din greu si ca a fost disciplinat.

Pe de alta parte, nu trebuie neglijate nici abilitatile pe care le au anumiti copii. Fie ca este vorba despre aptitudini ce tin de zona sportiva, artistica, social sau practica, toate acestea pot fi diagnosticate atat de catre parinti, cat si de un profesionist in domeniul respectiv. Bineinteles, ca obtinerea unor rezultate performante depinde, in mare masura, de implicarea personala a copilului, dar si de efortul sustinut din partea parintilor si de incurajarea prietenilor.

Apoi, foarte important este sa tinem cont de talantii primiti, de abilitatile de care dispune copilul, dar si de rolul important pe care il au parintii in realizarea visului copilului prin implicare, in mod direct, in motivarea si mobilizarea copilului. Pentru aceasta este necesar ca unul din parinti sa petreaca, cel putin 1-2 ore, cu fata sau baietelul la diferitele jocuri ale acestora. Spre exemplu, daca unui copil ii place foarte mult sa organizeze si sa se impuna intr-un fel fata de alti copii este cat se poate de evident faptul ca acesta este innascut pentru a deveni lider.

Copilul trebuie obisnuit de mic cu responsabilitati, cum ar fi aranjarea si organizarea camerei, aranjarea jucariilor. Dati-i libertatea de a alege el locul jucariilor si al lucrurilor, precum si posibilitatea de a lua parte la anumite decizii. Spre exemplu, ii spuneti ca trebuie sa ajungeti la medic, la mall si la peco si sa decida copilul unde mergeti prima data. Puneti-l in situatia de a gasi solutii pentru problemele curente. S-a defectat masinuta sau avionul, cum am putea sa le reparam, ce am putea folosi in locul piesei defecte.
In alta ordine de idei, in viata de zi cu zi, foarte multi copii au ratat prima incercare in demersul lor spre implinirea visului si, cu toate acestea au mers mai departe la incurajarea parintilor si a prietenilor. Orice esec inseamna o experienta si o calire fizica si psihica pentru a merge mai departe, nicidecum o infrangere sau renuntare la obiectiv. E bine ca micutul sa se dezvolte intr-un mediu al competitiei, sa exerseze continuu chiar daca rezultatele sunt foarte bune.

Daca copilului ii place mult miscarea, petrece mai mult timp in picioare decat stand jos, e semn ca micutului ii place orice activitate care implica miscare. Aceasta inseamna ca el poate invata kinetic si poate retine mai bine informatii din activitati practice care implica actiune si mobilitate. Poate raspunde cel mai bine la profesii care presupune miscare si actiune, nu sunt recomandati pentru munca de birou. Astfel de copii se plictisesc repede, asa ca trebuie mare atentie la organizarea activitatilor pentru a pastra lucrurile sub control. Un astfel de copil are mari sanse de a ajunge un sportiv de performanta.

Asadar, indiferent de situatie, fie ca se incadreaza in cadrul teoriei mentalitatii fixe, fie ca tine de teoria mentalitatii in crestere, copilul trebuie crescut si dezvoltat intr-un climat de competitie si autodepasire, insotite permanent de explicatii, motivatii, incurajari si recompense din partea parintilor. Copilul trebuie invatat, de mic, sa aleaga intotdeauna calea de mijloc, faptul ca nu este bine sa se bucure in exces cand ajunge pe varful muntelui, dar nici sa nu se dezamageasca cand cade in fundul prapastiei.

Stefan Popa
Cluj-Napoca

.

• Copilaria, varsta Imparatiei
  Publicat in : Religie
• Este copilaria in pericol?
  Publicat in : Editoriale
• Copilaria, drum spre sfintenie
  Publicat in : Editoriale