Atat de multa iubire primesc, atat de multa intelegere si grija, incat dragostea mamei mele- mama care m-a tinut la piept, care m-a hranit de la sanul ei, paleste si se ofileste. Atat de multa iubire primesc, incat dragostea ei isi pierde aroma si este suflata ca un fir de nisip de vant. Nu pentru ca mama mea a incetat sa tina la mine, ci pentru ca dragostea lui Iisus nu poate fi comparata cu nimic. Este dincolo de cuvinte, o dulceata care persista lipsita de caducitate, o dulceata mai presus de orice simtire.

Imi este destul de greu sa vorbesc despre Dumnezeu, despre relatia mea cu El.

Cu cat ravnesc mai mult, imi pare ca imi este mai aproape, ca am pierdut atat de multe in acesti ani cat am ales sa stau departe de Iisus. Mi-as dori sa recuperez, sa pot spune tuturor cat de dulce este, sa ma apropii tot mai mult pana cand suflarea mea ii va fi daruita intrutotul. Dupa ce am avut parte de prima mea spovedanie in adevaratul sens al cuvantului, inima mea incepea sa imi bata foarte tare atunci cand incepeam sa ma rog. Mi se facea atat de dor, ca si cand am fi vorbit ore intregi iar in acel moment mi-ar fi spus ca trebuie sa plece. Sufletul meu tanjea dupa prezenta Lui. Cine nu a avut parte de o spovedanie ca la carte - nu in graba, ci pe indelete, o spovedanie in care sa te descoperi Lui cu fiecare defect, cu fiecare gand, nu stie ce a pierdut. Este mai presus de cuvinte. Astfel de pasi ne indreapta spre Mantuitorul nostru, ne calauzesc si ne deschid o alta lume in fata ochilor. Atfel de pasi, calauziti de un duhovnic iscusit si cu grija ales, care sa ne ia de manuta si sa ne conduca la Hristos.

Are parintele Arsenie Papacioc o vorba: Si cand suntem singuri, suntem prea multi. Iar uneori incerc sa realizez ca am atati de multi prieteni, ca nici nu le stiu numele. Traiesc pentru Cer, iar acolo, Acasa, sunt nu zeci, ci sute de suflete care se bucura de prezenta lui Dumnezeu, care sunt binecuvantati pentru eternitate. Inca invat cum sa Il iubesc, caci nu stiu; stiu atat de putin. Cu fiecare zi imi dau seama ca ar trebui sa ma deschid mai mult, sa incerc mai mult, sa Il chem mai mult, sa duc o viata mai curata. Mai buna. Imi pare atat de rau ca uneori mintea mea se indeparteaza de Susurul fericirii mele pe care nu Il mai aud in inima mea de lut. Atunci imi doresc sa fiu mai buna, sa ma schimb, sa iau inceput bun in toate. Atunci imi pare rau. Dar apoi ma pierd iar. Iar El ma asteapta. Sa ma intorc, sa locuiasca iar in mine, inlauntru fiintei mele; sa readuc smerenia si ascultarea pentru a ma putea implini cu darurile Sale.

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu poate fi descrisa in cuvinte caci sunt lipsite de substanta. “Fiule, da-mi inima ta!” As vrea sa o predau cu totul, iar Mantuitorul meu, Domnul nostru, sa o accepte drept cea mai pura ofranda pe care am putut vreodata sa o aduc. Dar sufletul meu nu este destul de pur, este innegrit de pacat si lipsit de virtute iar eu, intinata de placerile trecatoare, nu am reusit inca sa ma indragostesc de El, nu stiu sa devin imagine desavarsita a Creatorului meu, nu stiu sa renunt la voia mea si sa iubesc neconditionat, asa cum eu sunt iubita. Nu pot darui atat cat imi este oferit. Mi-as dori ca sentimentele mele sa fie atat de profunde, ca nici cerul sa nu ma poate desparti de El, ca daruirea mea sa fie deplina, ca sa Ii pot vorbi curat.

Imi doresc cu toata fiinta mea nu degetele mele cele amare sa le atingi, ci doar bataile inimii mele sa le auzi, iar Tu sa Te apropii pentru ca gandurile mele sa se lepede de cele intinate iar eu sa nu cad asemeni lor. Inaltator moment atunci cand simt macar o particica din bucuria pe care ar trebui mereu sa o am, din bucuria intru Tine, pentru slava Ta. Doamne, deseori ma intorc din calea cea buna, o reneg si Te aduc in mintea mea la rang secund dar pe mine ma preaslavesc in cea mai inalta masura, masura a nebuniei, a iubirii de sine, a idolatrizarii babilonice si himerice. Dar cate nu trebuie sa patimeasca sufletul meu din cauza voiei mele lipsite de discernamant, dar cate cuie nu le atintesc eu asupra Ta pentru a-mi satisface in mod brutal poftele. Iarta-mi judecata si ajuta-ma sa ma indragostesc de Tine.

*Un prieten l-a intrebat la un moment dat pe parintele Iustin Parvu “Ce sa fac ca sa Il iubesc mai mult pe Mantuitorul Iisus?” Iar acesta i-a raspuns astfel: “Adauga in fiecare zi cate o rugaciune”.

(Roxana)

.

• Iubirea ingereasca
  Publicat in : Editoriale
• Iubirea fata de Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Iubirea care trece dincolo de viata
  Publicat in : Religie