Numele meu este Maria K. Prin această scrisoare aş vrea să exprim recunoştinţa şi mulţumirile mele către Sfântul Luca, pentru minunea care s-a petrecut în umila mea viaţă.
In anul 2008 a fost nevoie să fac o operaţie specific femeiască la Spitalul Metaxa din oraşul Pireus. Trebuia să iau o anumită hotărâre pe propria răspundere cu privire la operaţie. Intotdeauna m-am rugat lui Dumnezeu şi sfinţilor pentru fiecare problemă a mea, însă niciodată nu m-am lăsat cu totul la mila Lui şi eram chinuită de puţina mea credinţă.
In urmă cu trei ani am citit cartea cu viaţa Sfântului Luca şi am fost impresionată de jertfa lui ca doctor şi de chinurile prin care a trecut în viaţă. In perioada dinainte de operaţie m-am rugat mult lui Dumnezeu şi Sfântului Luca, invocând calitatea sa de chirurg, pentru hotărârea pe care trebuia să o iau. A fost singura dată în viata mea când mi-am încredinţat cu totul problema mea Sfântului Luca. In ajunul operaţiei spuneam: „Sfinte al meu, ştiu că tu îl vei lumina şi îl vei călăuzi pe doctor. Vei fi în sala de operaţii." Simţeam pentru prima dată această credinţă şi siguranţă. In acelaşi timp, unchiul meu, părintele D., care este stareţ, a făcut Paraclisul Sfântului Luca.
Pe 11 noiembrie 2008, dimineaţa, m-au dus la operaţie. Când m-am întins pe masa de operaţie aveam palpitaţii. A venit anestezista, împreună cu trei asistente, pentru anestezie. Din cei aflaţi în sala de operaţii o cunoşteam doar pe anestezistă, care îmi luase istoricul medical cu o seară înainte. Pentru că eram stresată, mi-a spus să mă liniştesc, asigurându-mă că totul va fi bine. In acel moment a intrat în sală un doctor îmbrăcat în haine chirurgicale. Privirea lui era atât de insistentă şi de intensă, încât mi-a săgetat inima şi nu o voi uita niciodată. M-am mirat pentru un moment de cât mă compătimeşte acest doctor, căci mă privea aşa de insistent. Atunci am auzit-o pe anestezistă că îl întreabă:
- Dumneavoastră cine sunteţi? Nu vă cunosc.
Doctorul cel necunoscut nu şi-a spus numele, ci doar a răspuns:
- Am venit pentru operaţia acestei fete.
M-a impresionat cât de familiar s-a referit la mine.
După puţin timp anestezista a întrebat din nou:
- Vă rog, cine sunteţi?
Doctorul a repetat răspunsul:
- Am venit pentru operaţia acestei fete.
Atunci doctoriţa s-a întors spre mine şi mi-a spus:
- II cunoaşteţi? Este vreo rudă de-a dumneavoastră doctor, pe care l-aţi chemat să vină pentru a urmări operaţia?
- Nu, am spus, nu îl cunosc!
M-a întrebat dacă este rudă cu mine pentru că doctorul mi se adresa foarte familial şi acest lucru a nedumerit-o.
Anestezista a întrebat din nou, a treia oară:
- Această operaţie este prevăzută pentru doctorul V. Dumneavoastră de ce sunteţi aici?
Răspunsul a fost acelaşi:
- Am venit pentru operaţia acestei fete.
Fără altă explicaţie, a spus ceva în şoaptă, ce nu am auzit exact, şi a plecat. Eu însă m-am liniştit întru totul şi palpitaţiile au încetat. (Este ştiut că Sfântul Luca îi sfătuia pe doctori să îl ajute pe bolnav să se liniştească.
Intre altele scrie în cartea despre viaţa sa: „Omul se teme şi este disperat, inima lui tremură de emoţie... De aceea trebuie nu numai să îi calmaţi inima cu camfor sau cu digulen, ci trebuie şi să îl scăpaţi pe bolnav de stres şi de greutatea sufletească...")
In acea clipă nu am înţeles că era Sfântul Luca.
Doctoriţa şi asistentele au interpretat prezenţa lui spunând:
- O fi făcut vreo greşeală? Trebuia să meargă la vreo altă operaţie? Oare nu ştia la ce sală de operaţie trebuia să meargă?
In final a continuat procedura de anestezie, s-a făcut operaţia şi totul a mers bine. La sfârşit doctorul i-a spus soţului meu că a făcut mii de operaţii, însă pentru prima dată a operat aşa de uşor şi de calm, de parcă mâinile lui lucrau singure. Şi, cu toate că intenţiona să scoată tot uterul, nu a fost nevoie de aşa ceva.
Când m-am trezit însă am înţeles că mă vizitase Sfântul Luca. Eram sigură de asta. Am cerut să îmi trimită cartea cu viaţa lui la spital. Am deschis-o şi, cu teamă, cu un sentiment pe care nu pot să îl descriu, i-am recunoscut faţa în fotografia de pe când era doctor-director al Spitalului din Pereslavl Zaleski, în 1910.
Ii mulţumesc fierbinte şi din toată inima Sfântului Luca. Ajutorul pe care mi l-a acordat mie a fost mult mai mare decât sănătatea mea trupească. A scos din inima mea spinul puţinei credinţe pe care îl aveam de atâţia ani. Am înţeles că minunea se săvârşeşte asuprii omului numai când acesta îşi încredinţează cu totul sufletul lui Dumnezeu...
După câteva zile am urcat cu soţul meu la Mănăstirea Sagmata, ca să îi mulţumim Sfântului Luca. Eram foarte emoţionaţi. Eu plângeam fără oprire. Nu puteam să vorbesc, mai ales atunci când m-am aflat în faţa moaştelor Sfântului Luca.
Atunci s-a întâmplat ceva neaşteptat. Soţul meu avea un ceas scump. I-l făcuse cadou naşul nostru la nuntă, în urmă cu 19 ani. Pe atunci ceasul valora 2.000 de dolari. Soţul meu ţinea mult la el. De două ori până atunci s-a întâmplat să plecăm de acasă şi să ne întoarcem din drum ca să îl luăm, căci îl uitase. Soţul meu nu putea să se despartă de el. La mănăstire el s-a gândit să îi lase un dar Sfântului Luca drept recunoştinţă.
A hotărât să lase bani. A auzit însă o voce în sinea lui:
- Să laşi ceasul tău!
Nu i-a dat importanţă. Plecând, s-a gândit din nou ce să lase. Dar aceeaşi voce i-a spus:
- Să laşi ceasul tău!
Din nou nu a luat-o în seamă, pentru că nu voia să se despartă de ceasul lui. In Bisericuţa Sfântului Luca s-a întrebat din nou ce să facă. S-a hotărât să lase nişte bani pentru mănăstire. însă a auzit din nou vocea:
- Vreau să îmi laşi ceasul tău!
A simţit o strângere de inimă, dar şi-a scos ceasul de la mână si l-a lăsat la moaştele sfântului. Si totuşi, spunea el, de îndată ce l-a lăsat, a simţit o eliberare. Astfel, Sfântul Luca l-a ajutat să se elibereze de ceva ce iubea în mod exagerat.
Sfântul Luca a făcut şi o a doua minune, la numai câteva zile. Nu îmi revenisem încă după operaţie şi, la începutul lunii decembrie 2008, fiul meu, Spiros, în vârstă de 10 ani, la un moment dat mânca nuci. O bucată mare i-a intrat în laringe şi a coborât în plămân.
Era într-o zi de sâmbătă, la ora 22.30. L-am dus repede pe copil la spital. Doctorii au spus că ar trebui cât mai repede să fie dus la Spitalul de pediatrie din Patras, pentru că aici nu aveau aparatele potrivite pentru acest caz. Am vorbit la Căpitănia portului şi cu o şalupă rapidă am plecat spre Patras.
In timpul călătoriei noastre a apărut o problemă.
O funie s-a prins de o elice şi am fost nevoiţi să ne întoarcem. Din nou ne-am rugat de autorităţi şi, prin intermediul ministerului, au trimis o barcă de salvare. Insă aceasta a întârziat mult, pentru că era departe, iar pe mare era furtună. Ne-am urcat în barcă şi am plecat. Pe drum eu sufeream, aveam dureri din cauza operaţiei. Era şi frig... şi toate acestea se combinau cu stresul şi cu neliniştea pentru copilul nostru.
M-am rugat mult Sfântului Luca şi i-am spus: „Sfinte Luca, aşa cum ai făcut acea minune cu mine, fă-o, te rog, şi cu copilul meu! Ai milă de agonia şi de multa suferinţă prin care am trecut!"
De oboseală, ochii mi s-au închis şi am adormit.
L-am văzut în vis pe Sfântul Luca, iar el mi-a spus:
- Această suferinţă de care zici tu ar fi fost pentru mine, pe lângă chinurile prin care am trecut, ca cea mai fericită zi din viaţa mea!
M-am trezit uimită. Atunci m-am gândit prin câte suferinţe a trecut Sfântul Luca în întreaga lui viaţă, în închisori şi în exil, şi că într-adevăr suferinţa mea era nimic în faţa suferinţelor lui, era ca ziua cea mai fericită din viaţa lui...
In final am ajuns la Patras la ora 5.30 dimineaţa.
La spital doctorii au văzut radiografia şi s-au hotărât să purceadă la scoaterea corpului străin din plămân.
Pentru că operaţia era grea şi riscantă, ei ne-au cerut să ne dăm acordul în scris. Mă simţeam foarte rău, ca şi cum aş semna moartea copilului meu. Operaţia a început, însă în plămân nu exista nimic străin. Doctorii au întrebat:
- Copilul dumneavoastră a tuşit pe vapor?
- Da, am răspuns.
- Atunci probabil că respectivul corp străin (bucata de nucă) a ieşit din plămân în timpul călătoriei. Copilul a rămas pentru puţin timp în spital, luând antibiotice, şi a ieşit apoi fără vreo problemă. Sunt sigură că din nou Sfântul Luca a făcut o minune. Ii mulţumesc şi mă rog, zicându-i: „Sfinte Luca, ajută-mă să îl iubesc pe Dumnezeu aşa cum îl iubeşti tu!"
M. K., insula Zakinthos
ARHIMANDRIT NECTARIE ANTONOPOULOS
Fragment din cartea "SFÂNTUL LUCA AL CRIMEII, MINUNILE CONTEMPORANE", Editura Sophia
Cumpara cartea "SFÂNTUL LUCA AL CRIMEII, MINUNILE CONTEMPORANE"
-
Sfantul Luca al Crimeii
Publicat in : Sfantul Luca al Crimeii: viata, canonul, acatistul
-
Rugaciune catre Sfantul Luca al Crimeii
Publicat in : Sfantul Luca al Crimeii: viata, canonul, acatistul
-
Sfantul Luca al Crimeii: viata, canonul, acatistul - Cuprins
Publicat in : Sfantul Luca al Crimeii: viata, canonul, acatistul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.