Apocalipsa lui Adam este o scriere apocrifa gasita intr-unul din codicii (Codex V) de la Nag Hammadi. Documentul a fost scris initial in limba greaca fiind ulterior tradus in limba copta (dialectul sahidic).
Acesta scriere pretinde a fi o descoperire facuta de Adam fiului sau Set, in anul 700, cu putin inainte de moartea protoparintelui (Fc. 5:3-5). Acest fapt confera documentului caracterul unui “testament”, putand fi asociat cu alte exemple ale literaturii testamentare din antichitate.
Adam descrie caderea sa in Gradina Raiului ca o consecinta a ignorantei. Trei personaje ceresti care i s-au aratat lui Adam si ceea ce ele i-au descoperit, devin subiectul ultimului testament al lui Adam catre Set. Acesta descrie lui Set originea unui anume rase umane (popor ales) si confruntarea cu divinitatea creatoare (numita Sacla, Atotputernicul).
Trei incercari au fost facute de catre divinitate pentru a distruge aceast neam care poseda adevarata cunoastere. Doua din aceste incercari provin din binecunoscutele traditii iudaice, insa in cazul de fata primesc o interpretare noua. De exemplu, potopul biblic este vazut ca o incercarea a creatorului crud de a distruge acest neam care poseda cunosterea speciala a dumnezeirii vesnice. Adam descrie coborarea unui personaj ceresc, ca Iluminator al cunoasterii. Naratia se sfarseste cu o scena apocaliptica ce aduce aminte de Matei 25, in care cei care s-au opus Iluminatorului cad prada mortii, insa cei care au primit invatatura sa, “vor trai vesnic.”
Naratia este impartita in doua sectiuni care apar ca doua surse puse in “armonie” de catre un scriitor antic. O sursa poate fi descrisa ca aflandu-se langa granita dintre apocalipticismul iudaic si gnosticism.
Dupa forma, aceasta sursa narativa reprezinta un comentariu midrasic la Facere, cu privire la creatie (Fac. 6-10) si relaterea biblica referitoare la potopul lui Noe. Midrasele potopului parafrazeaza textul biblic, fiecare parafraza fiind urmata de o “exegeza” ce impodobeste si extinde relatarea biblica.
Cea de-a doua sursa, pe de alta parte, contine cateva referiri la traditiile iudaice si reflecta o influneta mitologiei gnostice. Cel mai interesant aspect al acestui material este paralela apropiata cu traditiile crestine despre Iisus. Iluminatorul face “semne si minuni” si este pedepsit “in trupul sau” de catre dumnezeul creator. Intemeindu-se pe figura Iluminatorului ca facand referire la Iisus, cercetatorul Walter Beltz's sustine ca textul este o scriere crestino-gnostica.
Paralelele cu traditiile crestine nu sunt insa in mod necesar evidenta unei influente crestine, multi argumentand ca documentul reprezinta dovada existentei unui tip de gnosticism non-crestin, ce poseda o mitologie cu valente rascumparatoare.
Un alt cercetator, George W. MacRae afirma in acest sens: "Cea mai notabila caracteristica a acestei lucrari este absenta oricarui imprumut explicit din traditia crestina. Acest fapt a permis unor interpreti sa vada in ea marturia unui gnosticism non-crestin care contine un mit deja bine inchegat al rascumpararii. Pe de alta parte, dependenta vadita de traditia apocaliptica iudaica sugereaza ca ar putea reprezenta un stadiu de tranzitie intre tipul apocaliptic iudaic si cel gnostic. Apocalipsa lui Adam este o lucrare "setiana", in sensul in care Set si posteritatea sa sunt mostenitorii cunoasterii salvatoare.”
Ca si Enoh, Jubilee si Odele lui Solomon, Apocalipsa lui Adam vadeste influenta de netagaduit a pseudoepigrafelor asupra codicilor gnostici.
Radu Alexandru
-
Anul 2012 va fi sfarsitul lumii?
Publicat in : Editoriale -
2012 Sfarsitul Lumii ?
Publicat in : Religie -
Iubirea crestina si sfarsitul lumii
Publicat in : Religie -
Criza ecologica si sfarsitul lumii
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.