Cand vine vorba despre Apocalipsa, de multe ori ne cuprinde un sentiment de teama, ne sperie gandul ca poate veni acest sfarsit prevestit. Lucrurile se complica si mai mult cand parcurgem textul biblic, intesat de foarte multe simboluri, de mesaje greu de descifrat,care nu fac altceva decat sa ne complice si mai mult perceptia despre acest eveniment.
Sigur ar fi fost mult mai simplu un text care sa nu contina atatea figuri de stil, un text pe care sa il putem intelege rapid, fara mari sacrificii. Dar o astfel de abordarea ar fi fost spre mantuirea noastra?! Eu nu cred ca ne-ar fi fost de folos, sa avem totul asa pe tava.
Pe foarte multi dintre noi ne intereseaza semnele apocalipsei. Acele semne prevestitoare, care vor anunta inceputul apocalipsei. Sigur, o talcuire a apocalipsei este extrem de dificila, dar cititind si recitind textul poti patrunde mai bine, mai profund sensul cuvintelor ascunse.
Eu vreau sa analizez un element care apare, de multiple ori in textul biblic. Cred ca este un semn important. Putem judeca impreuna daca in momentul de fata, traim, parcurgem acest semn.
In capitolul doi se arata Scrierile catre cele sapte Biserici.
Catre a treia Biserica, cea din Pergam, scrie: "dar am impotriva ta cateva lucruri, ca ai acolo pe unii care... si se dedau desfranarii." Catre acestia zice: "Pocaieste-te deci, iar de nu, vin la tine curand si voi face cu ei razboi, cu sabia gurii Mele". Deci, catre Biserica din Pergam, Domnul are un repros, acela al desfranarii.
Catre Biserica din Tiatira spune: "Dar am impotriva ta faptul ca lasi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocita, de invata si amageste pe robii Mei, ca sa faca desfranari si sa manance cele jertfite idolilor." Aici pe langa pacatul desfranarii, mai sunt si alte aspecte, legate de prooroci autointitulati, mincinosi, care ne amagesc sufletul. Nu avem astazi, atatia care se numesc, cu de la sine putere, vindecatori, vraci, prezicatori.
Catre doua biserici, Domnul trimite reporsuri legate de desfranare. Privind doar, fara sa cautam astfel de fapte, vedem la tot pasul aceste fapte de desfranare. Omul sa lasa din ce in ce mai usor in voia pacatului. Nu opune rezistenta, de multe ori il constientizeaza ca patima, dar il repeta intr-un mod aproape automat. Desfranarea ne spurca sufletul. Uneori ne este rusine cu faptele si gandurile noastre desfranate, dar nu ne gandim ca in fata lui Dumnezeu nimic nu poate fi ascuns, El vede si stie tot, oricat de ascuns ar fin in ungherele sufletului nostru.
Initial desfranarea ne poate cuprinde inima, dar de aici pana la curvia cu fapta, nu este decat un pas.
In capitolul 9, 21, Scriptura ne spune: "Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de fermecatoriile lor, nici de desfranarea lor, nici de furtisagurile lor". Putem intelege aici, ca uciderea este pusa pe aceeasi treapta cu desfranarea, vrajitoria si furtul. Numai asa simtim cat de grele sunt aceste pacate, de vreme ce sunt echivalente cu crima.
In capitolul 14, 4 sunt prezentati cei ce vor fi rascumparati de pe pamant. "Acestia sunt care nu s-au intinat cu femei, caci sunt feciorelnici" Acestia sunt cei care vor urma Mielului. Lipsa desfranarii, tine inima curata, nepatata de pacat. Acest lucru ne este intarit in continuare:"Iar in gura lor nu s-a aflat minciuna, fiindca sunt fara prihana". In acelasi capitol la versetul 8 se zice: "A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul furiei desfranarii sale". Este clar, ca toate neamurile vor fi afectate de acest pacat al desfranarii, el patrunde cu rapiditate, ca apa, si adapa sufletele celor cazuti. Cu ce? Cu furie, care nelinisteste sufletul, il tulbura, il indeparteaza de calea cea dreapta.
Capitolul 17 incepe tocmai cu desfranata cea mare,care este mama uraciunilor pamantului. Este pacatul cu care s-au imbatat imparatii pamantului. Este o patima atat de contagioasa, fiind asemanata cu vinul, cu vaporii de alcool care ne intuneca mintea, ne amortesc discernamantul. Unde era aceasta desfranata? "Pe o fiara rosie, plina de numede hula..." Atat de grav este acest pacat incat el sta langa diavol.
In capitolul 18, 3 ni se spune ca: "din vinul aprinderii desfranarii ei au baut toate neamurile si imparatii pamantului s-au desfranatcu ea si negutatorii lumii din multimea desfatarilor ei s-au imbogatit" Nu cumva in acest verset, avem imaginea fenomenului actual, de prostitutie, care in unele tari este legiferata, acolo unde bugetele acestor tari se imbogatesc, pe spatele acestei crime numite curvie.
Ce a facut acest desfrau? Aflam raspunsul in capitolul 19, 2 unde se spune:" ....desfranata cea mare, care a stricat pamantul.." Din nou avem o imagine cataclismica a acestei patimi. O singura patima a reusit sa rastoarne toata ordinea si normalitatea pe pamant.
Unde vor merge toti cei ce se dau desfranarii? Capitolul 21 ne ofera explicatia." Iar partea celor fricosi si necredinciosisi spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatorisi inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si pucioasa."
Parcurgand cateva versete din apocalipsa intelegem, care poate fi un semn important , de vreme ce apare de atatea ori. Este omenirea sugrumata de acest pacat? Cred ca fiecare putem judeca cu propria noastra minte, daca este asa sau nu. Ni se spune explicit cat de grav este acest pacat, atata timp cat este enumerat cu altele atat de infricosatoare cum ar fi:furtul,crima. Pentru un asemenea pacat vom primi o pedeapsa pe masura.
dr. Radu Tincu
Radu Tincu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.