Pentru savarsirea sfintelor slujbe, sfintitii slujitori ai sfantului altar (episcopii, preotii si diaconii) poarta sau imbraca anumite vesminte liturgice. Mentionam ca episcopul poarta urmatoarele vesminte liturgice: stihar, manecute, epitrahil, brau, sacos, bedernita, omofor mare si omofor mic, la care se adauga si mitra. Preotul poarta stihar, manecute, epitrahil, brau, felon; iar cel care s-a invrednicit de rang onorific poate purta si bedernita, iar diaconul poarta stihar, manecute si orar.
Epitrahilul este un vesmant liturgic absolut indispensabil preotului si arhiereului la orice serviciu religios. La unele din acestea, preotul il insoteste si de felon, iar arhiereul de omofor, asa precum este stabilita randuiala bisericeasca pentru fiecare, in Evhologhiu. In popor, epitrahilul este cunoscut si sub denumirea de "patrafir". Asezat pe dupa gat, epitrahilul inchipuie atat jugul preotiei lui Hristos, cat si puterea harului dumnezeiesc ce se pogoara asupra preotului, iar franjurile cu care se termina inchipuie sufletele incredintate acestuia spre mantuire.
Atat preotul, cat si arhiereul, cand imbraca epitrahilul, il binecuvanteaza, apoi saruta partea de sus rostind urmatoarea formula, adica doua versete din Psalmul 132: "Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce varsa harul Sau peste preotii Sai, ca mirul pe cap, ce se pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea vesmintelor lui" (Ps. 132, 2-3).
"Preotul primeste epitrahilul in cadrul hirotoniei care are loc indata dupa momentul iesirii cu Cinstitele Daruri, cand candidatul este condus in mijlocul bisericii de unde citeste un formular-tip de angajament pentru indeplinirea cu cinste a dregatoriei preotesti la care este chemat. Dupa acest moment este adus in fata arhiereului care se afla intre usile imparatesti, slujitorii prezentandu-l prin formula: "Porunceste, Preasfintite Stapane, pe cel ce vi se aduce inaine, spre a fi hirotonit preot".
Dupa ce arhiereul il binecuvinteaza, candidatul la preotie este introdus in Sfantul Altar, unde are loc ritualul inconjurarii Sfintei Mese, al sarutarii colturilor acesteia si al metaniilor facute in fata episcopului ce se afla in partea de nord a altarului, asezat pe jilt cu fata spre apus, in timp ce se canta troparele randuite ("Sfintilor mucenici...", "Slava Tie, Hristoase Dumnezeule...", "Isaie, dantuieste..."). In acest dans ritualic este condus de catre doi preoti care il tin de mana, ca unul ce va intra in tagma preotiei.
Dupa acest moment, candidatul la preotie se asaza in coltul din dreapta al Sfintei Mese, plecand ambii genunchi, aratand cu aceasta ca va primi toate cele ale preotiei.
Arhiereul, venind langa el, isi pune omoforul si mana pe capul viitorului preot, investindu-l in treapta preoteasca prin intonarea rugaciunilor de hirotonie si invocarea harului Sfantului Duh.
Dupa citirea acestor rugaciuni, noul preot este adus in fata credinciosilor, unde dezbracand orarul, adica tagma diaconeasca, este „imbracat” in treapta preoteasca, reprezentata de vesmintele: epitrahil, brau si felon, primind si cartea de cult Liturghierul, cartea de slujba prin excelenta a slujirii preotesti, in timp ce credinciosii canta Vrednic este” (Preot Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica speciala, Editura Lumea Credintei).
Iulian Predescu
-
Epitrahilul, sursa de venit ?
Publicat in : Editoriale -
Vesmintele preotului
Publicat in : Vesminte
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.