Părintele Macarie Tănase: „Are ochi sufleteşti, nu trupeşti, capacitatea şi puterea sa de cunoaştere”

Părintele Profesor Ioan Ivan, de la Sfânta Mănăstire Neamţ, venit la o slujbă a hramului Sfintei Mănăstiri Văratic, la 15 august 1992, printre altele, referitor la Părintele Ioanichie, mi-a spus: „Părinte Catană, dacă tot vorbim despre cele scrise de Avva Ioanichie, am o completare. El este un călugăr osârduitor, face faţă multor lucruri, în vieţuirea duhovnicească mănăstirească a adus foarte frumos şi corect o mulţime de date privind spiritualitatea din trecut, cât şi din prezent din mănăstirile noastre. Şi eu i-am dat destul material despre unii părinţi din Mănăstirea Neamţ, care au fost ca nişte lumini de veghe pentru acest loc, care n-au iscodit prezentul şi viitorul lor, ci purtau darul sfinţeniei şi ai smereniei, care nu şi-au consumat viaţa cu patimi sau alte neorânduieii. De la unii dintre ei, am cules şi eu cuminţenia şi tihna cu privire îndelugată spre văzduh, ca să ies într-o pauză din noianul gândurilor mele.

Părintele loanichie mi-a arătat dosare întregi, unde avea fişele de lucru, şi l-am îndemnat şi eu să creioneze portretele tuturor Părinţilor care au trudit prin sfintele mănăstiri, într-un fel şi intr-altul... l-am spus că o primă condiţie esenţială, în ce priveşte Patericul Românesc, este de a se apleca spre fapte concrete şi de a face o selecţie a valorilor spirituale, de a urmări o regrupare a datelor, care să poată oferi interes cititorului. Ei mi-a adus câte un exemplar din lucrările sale, şi aşa, pe câtă experienţă am, am văzut o normalitate în tot ce a făcut. Pot spune că, prin lucrări ie sale. şi-a dat o valoare şi lui, aicâtuindu-şi singur un portret, pentru acum şi pentru mâine, în inima multor creştini, devenind un călugăr apreciat şi un slujitor sigur, corect. Partea lui cea bună nu o va putea iua nimeni din comunitatea eclesială, iar cea spirituală este de apreciat. Avea, însă, nevoie imperioasă de a fi sprijinit la nivel superior, după cum îmi spunea.

Frăţia ta, să ştii că eu mai sunt chemat pe îa slujbele mănăstirilor vecine cu Mănăstirea Neamţ, insă loaniehie. dincolo de orice ironie a unora sau a altora, este şi rămâne nu „geniul creator", ci monahul truditor pentru mântuirea iui şi mântuirea celorlalţi. Nu este un „celebru", dar este căutătorul din adâncime, care a scos la suprafaţă multe fapte şi întâmplări din mănăstirile româneşti, încărcate de istorie. Şi nu vorbesc de faptele de vitejie, ci de faptele smereniei, de acele evenimente încărcate de spiritualitate ce nu trebuie să fie uitate, cum nici Avva loanichie nu trebuie să fie uitat. Calea vieţii lui nu este aşternută cu iarbă moale, ci este o cărare printre munţi, plină de bolovani, dar ea duce în sus, înainte, tot mai sus către soarele Hristos. Să-l ajute Dumnezeu să nu intre niciodată în pâcla întunecată, ci mereu să fie aşa cum îl ştiu: „grăbit spre Dumnezeu”.

Părintele Macarie Tănase, plecat de multă vreme din Mănăstirea Sihăstria la Muntele Athos şi care a fost veşmântarul mănăstirii, a cărui viaţă n-a fost umbrită de păcat, prin anul 1978, mi-a spus: „Ierodiaconul loanichie are ochi sufleteşti, nu trupeşti, capacitatea şi puterea sa de cunoaştere ni-l aşază în iubirea şi preţuirea noastră, el nu este un cântăreţ care să impresioneze, dar are darul cuvântului, măsura lui duhovnicească nu prea o au mulţi monahi, zi şi noapte, cu rugăciunea şi cu scrisul, este orientat spre orizontul divin, cum s-ar spune, are «suire la cele înalte», el, pentru mine, este un iluminat care, cu dragoste şi mereu cu aceeaşi dorire statornică, se îngrijeşte de trăirea mistică duhovnicească. Vezi, eu nu sunt om de carte, dar, ca să înţelegi vorbele Părintelui loanichie, nu-ţi trebuie carte, ci îţi trebuie inimă şi minte curată şi. astfel, poţi să sporeşti bine în lucrarea pentru suflet. Râvna lui este mare pentru că şi făgăduinţele noastre, ale călugărilor, sunt mari şi ne-am legat pe Sfânta Cruce şi pe Sfânta Evanghelie, că le vom împlini, dar nu din timp în timp, ci în fiecare zi. Deci, cel vrednic între noi, şi asta o spun cu smerenie, ne dă tărie şi nouă, în ascultările noastre. Cândva, mi-a spus: «Părinte Macarie, bun lucru faci că mai cârpeşti veşmintele pe unde mai trebuie, dar să ştii că şi Hristos o să-ţi cârpească sufletul, sus în ceruri, cu bunătate şi cu milă!». Spunându-mi vorbele astea, să ştii că m-a întărit şi mi-am dat mai multă vrednicie ascultării mele.

El nu are vorbe de ocară, ci de îndreptare, are formulări frumoase şi cu mare tâlc. Eu, într-o bună zi, voi pleca din Sihăstria, pentru a vieţui în Athos, dar îţi spun că o să-mi aduc aminte cu drag de el, în luptele şi ispitele mele, că doar nu merg acolo pentru concediu, merg în Sfântul Munte pentru a mă smeri, pentru a păşi pe calea cea bună a marilor cuvioşi şi cu ascultarea faţă de Părintele Petroniu, nădăjduiesc să nu cad în cursa diavolului, şi mai ştiu că Părintele Ioanichie poartă în rugăciunile sale pe toţi părinţii şi pe toată frăţimea mănăstirii. Căci el îmi tot spune: «Părinte Macarie, ispita demonilor este mare, să avem mereu discernământ duhovnicesc şi cu râvnă să ne cerem de la Dumnezeu mântuirea şi mila Sa pentru iertarea păcatelor noastre. Chiar de vom fi ridicaţi până ia ceruri prin vederea cea dumnezeiască, să ştii că nimic nu este de la noi, ci este vrerea lui Hristos, care aduce multe schimbări în firea oamenilor, ca nimeni să nu se rătăcească şi să nu cadă. Oare viaţa ornuiui este după vrerea lui Hristos Mântuitorul?».

Şi iată că, cu-ncetineli şi cu de-amănuntul, îmi tot aduc aminte de vorbele unora şi altora despre Părintele loanichie, care aşa cum era pe dinăuntru era şi pe dinafară, adică nu mergea pe-alaturi în viaţa de monah, ci avea o inimoasă orientare, răspândind multă lumina înspre slujitorii Sfântului Altar şi credincioşi. Prin gândire şi condei, prin viaţă monahicească bine controlată, a vorbit şi a scris pentru ca lumea să fie tot mai aproape de Dumnezeu, şi în braţele iui Hristos, căci ei asta voia, ca lumea la cunoaşterea Adevărului să vină. Călugărul care nu a învăţat rugăciunea minţii, de ce s-a mai făcut călugăr?“, se întreba el.

Pr. Constantin Catana

Parintele Ioanichie Balan, cel cu Hristos in inima si niciodata singur, NEPSIS

Cumpara cartea "Parintele Ioanichie Balan, cel cu Hristos in inima si niciodata singur"

 

• Parintele Ioanichie Balan
  Publicat in : Parinti

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: