Atitudinea lui Dumnezeu faţă de făpturile Sale este întotdeauna atitudine plină de iubire
Când între oameni există perihoreză, aşa cum se întâmplă cu cele trei Persoane ale Sfintei Treimi - fiecare om are iubire, fiecare II are pe Hristos şi fiecare are viaţă dumnezeiască -, atunci au relaţii corecte unii cu alţii, comunicare corectă. Acestea sunt relaţiile interpersonale corecte. Altfel, cum poate avea cineva relaţii corecte cu altcineva dacă nu este al lui Dumnezeu, dacă nu este renăscut în Dumnezeu, dacă nu are în el această viaţă dumnezeiască?
Intrebarea este însă ce se întâmplă atunci când avem de-a face cu oameni care nu sunt interesaţi, care nici nu cred şi nici nu vor să creadă, nici nu acceptă că se pot transfigura, că pot renaşte, că Dumnezeu poate să-i schimbe, să-i transforme. Ce facem în acest caz? Fiindcă atunci când toţi îl au pe FIristos înăuntrul lor, nu există nicio problemă; ce se întâmplă însă atunci când nu II au?
Dumnezeu a făcut întreaga creaţie, însă această creaţie se află într-o stare de revoltă împotriva lui Dumnezeu. De când au păcătuit îngerii, şi prin îngeri oamenii, iar prin oameni păcatul s-a transmis întregii creaţii, făptura e ca într-o stare de revoltă, „împreună suspină şi împreună are dureri". Insă Dumnezeu continuă să aibă legătură cu creaţia, şi cu făpturile raţionale, şi cu cele lipsite de raţiune.
Dumnezeu nu s-a schimbat. Fiindcă făpturile Sale s-au schimbat, comunicarea lui Dumnezeu cu acestea şi relaţia Sa cu ele este, desigur, diferită, însă Dumnezeu în sine nu s-a schimbat. Şi întreaga purtare de grijă a lui Dumnezeu şi relaţia Lui cu făpturile Sale au ca ultim scop ca toate să-şi regăsească menirea pentru care El le-a creat şi să ajungă la starea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru întreaga creaţie.
Dumnezeu întâmpină greutăţi, ca să spunem aşa, cu făpturile raţionale, cu omul, fiindcă îi respectă acestuia libertatea şi nu vrea să i-o anuleze. Intâmpină greutăţi, însă nu încetează să lucreze permanent pentru mântuirea fiecărui om, pentru mântuirea tuturor oamenilor şi, prin oameni, pentru reînnoirea întregii creaţii. De aceea pare uneori că Dumnezeu pedepseşte un păcătos, că nu ţine cont de el. în realitate nu face însă decât să-i dea diverse lecţii, ca în cele din urmă acesta să se mântuiască. Aşa cum subliniază Părinţii, în special Sfântul Maxim Mărturisitorul şi Sfântul dumnezeiesc Hrisostom, Dumnezeu iubeşte şi continuă să iubească făpturile Sale, cu deosebire pe cele raţionale, pentru că Dumnezeu este întotdeauna iubire şi întreaga Sa atitudine faţă de făpturile Sale este o atitudine plină de iubire. Şi dacă făpturile raţionale, oamenii, sunt condamnaţi, aceasta se întâmplă tocmai fiindcă Dumnezeu este iubire şi viaţa făpturilor create de El este, în chip firesc, această iubire; şi întrucât făpturile nu au primit iubirea lui Dumnezeu şi nu au răspuns la această iubire, Dumnezeu continuând însă să fie iubire, făpturile Sale rămân sărace, lipsindu-se de această viaţă a iubirii şi această stare este un veşnic chin. Cum este cu exactitate această stare numai Dumnezeu ştie.
Dacă-mi amintesc bine, în acest caz Sfinţii Părinţi folosesc pilda soarelui; o folosesc şi în alte părţi, dar şi în acest sens. Soarele emite razele sale calde şi cu ele topeşte gheaţa, iar noroiul îl usucă. Acelaşi soare face ambele lucruri, fără ca el să se schimbe câtuşi de puţin.
Astfel Dumnezeu-iubire, pe cei mântuiţi, pe cei care s-au deschis iubirii Lui, care au răspuns iubirii Lui, care au ascultat de El şi au făcut voia Lui i-a făcut receptori ai iubirii Sale şi ai vieţii pe care El o dăruieşte, aşa cum cineva devine receptor al razelor soarelui şi primeşte în acest fel căldura, lumina, senzaţia de căldură, sănătatea pe care o dă soarele. Ceilalţi, cei care nu s-au mântuit, au făcut tot posibilul să dezrădăcineze din interiorul lor şi ultima urmă de receptivitate a iubirii lui Dumnezeu. Astfel, iubirea lui Dumnezeu cade deasupra lor, însă ei nu o simt ca viaţă şi bucurie, ca fericire şi desfătare veşnică, ci o simt ca iad.
Arhimandrit Simeon Kraiopoulos
Fragment din cartea "Eu si cel de langa mine. Relatiile interpersonale ale crestinului", Editura Bizantina
Cumpara cartea "Eu si cel de langa mine. Relatiile interpersonale ale crestinului"
-
Ispasirea si iubirea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Comuniunea dreptilor intreolalta si a Bisericii de pe pamant cu ei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.