Bolile psihice sunt dramele vieţii omului. Păcatul a produs un adaos ce-l costă pe Om un dublu scenariu al vieţii.
Este boala psihică directă şi dobândită. In general, este o dizarmonie între boala de destin şi răspunsul sufletului-psihicului nostru, care refuză sau se negativizează.
Memorialul de destin forţează psihicul sufletului să asume mesianismul propriu, dar psihicul nostru este şi el prea încărcat şi nu mai poate răspunde. Aşa apare o dublă boală psihică, ce este psihopatia cu toate formele ei.38
Aşa, în sensul nostru, boala psihică este boala memorialului fiinţial propriu. Memoriile sunt conţinutul fiinţialităţii noastre integrale. Dedublarea Memoriilor, în cele reale şi cele fantomatice-de boală, produce toată simptomatologia bolilor psihice, boala memoriilor ce afectează toate planurile, de la suflet la energii şi la funcţiile organice. Este o luptă crâncenă între memoriile de destin, de propriu suflet şi de proprii informaţii de funcţionalitate organică. De aceea, terapia trebuie făcută pe toate planurile respective deodată, ca sacro- terapia religioasă, psihoterapia (conştientizarea propriilor capacităţi psihice), precum şi dietoterapia, pentru corectarea funcţiilor organice ale corpului.
Sacroterapia, prin credinţa fermă că ai un destin anume de a învinge orice piedică şi boală. Rugăciunea şi ritualul propriu te ajută să-ţi întăreşti această încredere, care îţi va armoniza memorialul de destin.
Să se înţeleagă că noi avem cu adevărat un memorial divin de destin; dacă îl uităm, în locul acestuia apare un memorial de dedublare fantomatică, ce stă la baza declanşărilor bolilor psihice. Sufletul-psihicul propriu, la rândul lui, în gol de memorial de destin divin îşi compensează, la fel, un memorial fantomatic şi aşa apare complexul psihopatiilor, care, la rândul său, se prelungeşte în informaticul fizico-chimic al funcţiilor organice.
Simptomele directe de lipsă de memorial de destin sunt cele de anxietate şi neîncredere permanentă.
Simptomele de psihic-suflet propriu sunt cele de autodistrugere şi gol de sentiment de viaţă, până la melancolia morţii.
Simptomele de informatic fizico-chimic în organele corpului sunt efectele energetice în funcţiile acestora, până la boli, chiar de distrugere organică.
Aşa sunt simptomatologii inegale, uneori mai mult pe golul şi fantomaticul anxios al memorialului de destin; sau pe distructivitatea sentimentală a psihicului propriu; sau pe efectele de funcţiuni organice.
Medicina noastră le are în vedere pe toate deodată.
La tineri, bolile psihice răspund cu evidenţă în distructivităţi sex. La cei mai maturi, se pot menţine distructivităţile de sex, dar apare accentul pe contrariile de comportament relaţional (până la psihopatia izolării şi incapacităţii de comunicare). Spre bătrâneţe, este un accent pe funcţiile organice.39
In toate, însă, este o combinaţie de simptome.
Unii au frică-anxietate cu efecte energetice în organe, ce le amplifică teama de a deveni neputincioşi total. Alţii prin melancolia de suflet fac adevărate crize sentimentale cu efecte pe organe, mai ales la femei. Cel mai mult se atacă partea creierului cu insomnia şi contradicţiile mentale, cu obsesiile, fixităţile şi timorarea continuă. De aici, dietoterapia hrănirii directe a celulei nervoase, ca şi menajarea prin celelalte modalităţi.
Medicina obişnuită blochează prin medicamente tranchilizante circuitele nervoase, rămânând, însă, focarul psihic.
Trebuie acţionat pe cercul psihic vicios. Golul de memorial de destin divin (inconştientul psihanalizei) produce în suflet-psihismul propriu un memorial fantomatic (subconştientul psihanalizei), care apoi se reflectă într-un informaţional energetic mental (fenomenele psihice), care corespund în funcţiile organice până în structura fizico-chimică.
Şi tot acest complex se face pe suportul unor consumări de energie, până la adevărate vampirisme-furturi energetice distructive în organe. Mai mult, se configurează un creier contra-parte, sexul patologic (despre care vorbesc psihanaliştii). Parada exagerată a psihanaliştilor pe fenomenele memoriale sex-libido are totuşi o realitate. Aşa apare opoziţia dintre memorialul adevărat din creier (cenzura) şi acest memorial fantomatic (libidoul cu mutaţiile memorial-patologice). Aşa apare o structurare memorială de prefacere a memoriilor adevărate în memorii de sex patologic.
Interesant că la copilul care pare-inconştient apare un memorial pe orientare organică sex tocmai prin mutaţiile inverse ale informaţionalului creier. Se recunoaşte ştiinţific că noi nu ne naştem fără memorii, ci cu un bagaj întreg de memorii, unele direct în psihic şi altele în informaţionalul funcţional organic-biologic. In creier nu este doar capacitatea de memorare, ci sunt deja acele memorii arhetipale-model, prin care se vor structura apoi toate memoriile vieţii proprii. Creierul însuşi este structura memoriilor arhetipale. Din creier prin reţelele nervoase se prelungesc în memorii de funcţionalitate organică, de unde legătura dintre creier şi organe.
Noi, ca medicină creştină, mai consemnăm un memorial de inimă, care este de fapt şi centrul memorial în sine şi totodată unirea întregului memorial. Prin inimă iese memorialul de suflet-psihic în corp, cu repartiţiile respective.
Acest triplu memorial de naştere este dublat de memorialul patologic, cu centrul în organul sex. Experimentările dovedesc tot mai mult că, într-adevăr, memorialul patologic se cumulează în centrul sex.40
In toate organele noastre este sămânţa păcatului, care se structurează în mod special în memorialul patologic sex. Dacă tot memorialul bun se orientează spre creier, tot memorialul distructiv se orientează spre patologia sex. Sexul ca organ şi funcţionalitate normală are şi un memorial bun, dar tot aici se acumulează şi memorialul patologic din toate organele. Dacă în creier este centrul eului personal integral, în sex se face un ego de fals eu personal.
Dar psihanaliza noastră de orientare creştină nu are psihoza sexului, ci psihoza golului dintre memorialul bun şi memorialul rău.
Aşa, boala psihică este o dominare a memorialului rău asupra memorialului bun, din care nu se poate ieşi decât prin supra-memorialul de eu personal, cel „peste” întregul memorial. La psihanalişti, zisa conştientizare ar produce uşurarea şi chiar vindecarea. In sensul nostru creştin, eul de personalitate, ca integralitate psiho-fizică, este mai mult decât simpla conştientizare, este întregul conştient cu tot memorialul, atât de destin, cât şi de psihic şi organic.
Memorialul păcatului produce două efecte majore; o dată confecţionează memorii fantome şi totodată vampirează energiile din organele corpului.
Psihoticul se luptă cu fantomele psihice şi cu distrugerile energetice din corp, ce generează panică şi incapacitate pe toate liniile. Pe acestea trebuie să fie tratamentul.
Fantomele-iluziile psihice distrug capacitatea psihică normală; prin dedublarea paranormală şi consumul energetic exploziv distrug înseşi organele.
In creier şi nervi se reflectă partea direct psihică şi în sex se reflectă partea energetică.41
Ce este interesant, la mulţi apar mascări de sex şi peste graniţele organului sex, acele perversiuni-inver- siuni patologice şi paranormale (toate formele, de la homosexualitate la auto-satisfacţii libidinoase în diferite părţi organice).
Complexul psihopatiilor este alternanţă dintre autodistrugere şi autosatisfacţie. Cei distructivi sunt şi foarte pătimaşi, de unde simptomatologia morţii şi insatisfacţiei, ce produce permanenta nelinişte şi obsesie.
Mulţi sunt aşa de distructivi, încât la orice mişcare se enervează şi orice lucru devine contrar. De asemenea, sunt aşa de pătimaşi, încât mănâncă fără oprelişti, ţin la gusturi şi fac diferite perversiuni.
Psihanaliza crede că prin transmutarea pe plan mental-conştient s-ar face tratarea, iar noi considerăm că prin oprirea vampirismului energetic şi sacroterapia psihicului se poate ajunge la o remediere. Mentalul este insuficient şi are el însuşi nevoie de remediere.
Dăm şi noi câteva indicaţii în acest sens.
Psihopatiile fiind boala memoriilor, avem în vedere, în primul rând, acţiunea pe memoriile de destin, de propriu suflet şi de propriu funcţional organic, ca sacroterapie religioasă, ca psihoterapie şi ca dietoterapie, la care noi mai adăugăm mobiloterapia (reactivarea mobilităţii generale).
Să nu se confunde memorialul cu mentalul.
S-a văzut, în fiziologia noastră de orientare creştină, că fiinţa noastră creată are o suprastructură de chip divin şi o structură de natură creată. Noi suntem dihotomie suflet şi corp, pe o bază divină (pecetea Chipului Divin de la crearea noastră). Aşa, noi avem un supramemorial divin, şi un memorial propriu de suflet-psihic şi organic corporal. Memorialul este, deci, ansamblul de date structurale fiinţiale, scheletul fiinţi- al, pe care se configurează, apoi, viaţa noastră.
1) Supramemorialul divin are un supraconştient, care prin păcat se face gol-inconştient (dar care păstrează supramemorialul, chipul lui Dumnezeu neputând fi şters niciodată, nici în demoni).
2) Memorialul de suflet-psihic este din entitatea noastră personală fiinţială de creaţie, cu cele trei capacităţi:
- Entitatea permanentă (conştiinţa în sine);
- Duhul-firea (purtătorul memorialului de sine);
- Eul de personalitate (activul şi limbajul memoriilor de sine). Prin păcat se face subconştient, în dedublare cu un subconştient iluziv şi contrar.
3) Memorialul energetic este reflectarea celui de psihic, ca: mental, simţire, volitiv, care se fac funcţionalul organic de: sistem nervos, circulaţie-senzitiv şi masă fizico-chimică.
Mintea este energia conştiinţei (cu organicul creier-nervi); simţirea este energia duhului (cu organicul inimă şi circulaţie sangvino-umorală); şi volitivul este energia eului de personalitate (cu funcţiile specifice ale organelor în general).
Sufletul-psihicul este reprezentat de eul fiinţial (cu fantomaticul de euri subconştiente patologice); energeticul este reprezentat de egoul mental (dublat de informaţiile patologice); organicul este reprezentat de individualismul organic (dublat de patimi-atracţii fizico-chimice).
In bolile psihice este o dizarmonie între corespondenţele de euri, ca gol de supraeu divin; ca eu de personalitate distructiv; ca ego mental contradictoriu; ca egoism funcţional contrar în organe şi ruperi fizico-chimice ale celulelor organice.
Fiecare eu este purtătorul memoriilor proprii şi totodată uşa de legătură între eurile respective. Şi unirea este în chipul de persoană integrală.
In bolile psihice se face tocmai de-personalizarea, prin auto-personalizarea eurilor fantomatice, până la nebunia viziunilor patologice.
Trebuie înţeles că eul personal este cel ce izvorăşte conştiinţa şi purcede duhul şi naşte eul activ; egoul mental izvorăşte mintea, simţirea şi volitivul; individualismul organic izvorăşte sistemul nervos, circulator şi de acumulare materială, care devin organe de creier, inimă, sânge, cu toate ramificaţiile de organe şi funcţiile lor, până la chimismul elementelor materiale.
Medicina zis ştiinţifică face o descriere de mecanică informaţională de chimism material. Medicinile alchimiste-magice şi oculte fac o descriere de ansambluri direct informaţionale.
In sensul unei medicini creştine, noi facem o relatare de dialog între euri ale unicului eu personal integral propriu.
De la religios, la psihic, până la fiziologic, totul este un dialog de chip de eu relaţional în sine şi peste sine. Păcatul a produs contrarierea dialogului eurilor fiinţiale, separarea lor, distructivitatea relaţiei până la ruperile fizico-chimice, de unde boala şi moartea.
Terapeutica noastră, de orientare creştină, consideră totul ca un dialog de rememorare a eurilor, cu reunirea lor în unitatea de entitate personală, aşa cum ne-a creat Dumnezeu.
Mişcarea şi mâncarea, ce par mecanică fizico-chimică, trebuie să fie pe suportul dialogului eurilor personale, altfel nu se va produce niciodată armonizarea şi sănătatea mult dorită. Fenomenele mental-psihologice, ca şi chimismele fiziologice, le considerăm direct legate de eurile personale.
Viaţa este dialog interpersonal, din care apoi decurge manifestarea energetică şi fizico-chimică.
Doar prin totodată restabilirea dialogului eurilor personale (sacroterapia şi psihoterapia) şi remobilizarea energiilor (mobiloterapia), ca şi selectarea chimismelor materiale (dietoterapia şi fitoterapia), doar aşa mai este o speranţă concretă de viaţă.
In bolile psihice se accentuează contrarietatea eu- rilor personale, de unde acele coşmaruri şi dedublări psihice, până la obsesiile unui eu psihizat.
Deci, ca terapeutică a bolilor psihice, trebuie să se aibă în vedere acest complex.
Mai consemnăm, de asemenea, şi o posedare demonică, ce se adaugă psihopatologicului, agravând boala până la forme extreme.
Redăm şi noi câteva modalităţi de terapeutică psihică.
In primul rând, în bolile psihice se porneşte cu dietoterapia, pentru că celelalte sunt aşa de deranjate, încât nu se pot face.
Meniurile dietoterapeutice au ca bază pâinea pustnicească, ce hrăneşte în special partea nervoasă.
Evitarea tuturor alimentelor explozive şi excitante.
Meniuri pentru cei cu digestia bună; pentru cei cu digestia slabă şi mai grav bolnavi.
Încet-încet se trece la sacroterapia religioasă, deşi mulţi o resping (ca rugăciune, ritual religios, folosirea tainelor Bisericii).
Se încearcă şi cultivarea psihoterapiei, a încrederii în capacităţile psihice de a birui închipuirile. Mentalul la psihici nu mai are puterea de concentrare, sau fac fixaţii obsedante ce nu mai pot fi alungate. Aşa, trebuie o întărire permanentă a mentalului.
Trebuie insistat pe creier cu nervii săi să mai reziste, să nu se facă rupturi organice, care, dacă apar, atunci este grav. De aici, importanţa dietoterapiei-hrănirii cu hrană nervoasă.
Simptomul grav al nebuniei este diferit la bărbat şi femeie. Nebunia la femei este masculinizarea; nebunia la bărbat este feminizarea. De aici, acele perversiuni psihice.
Specificul femeii este memorialul inimii şi al bărbatului este memorialul minţii. Paradoxal, nebunia femeii este intelectuală şi nebunia bărbatului este sentimentală.
IEROMONAH GHELASIE GHEORGHE
Fragment din cartea "REMEDIILE TERAPEUTICE ALE MEDICINII ISIHASTE"
Cumpara cartea "REMEDIILE TERAPEUTICE ALE MEDICINII ISIHASTE"
Note:
38 Vezi "In căutarea unei psihanalize creştine”.
39 Psihanaliza lui Freud vorbeşte de formele de sex patologic, dar se neglijează tocmai esenţialul memorialului de Suprastructura structurii psihicului propriu. Sexul cu libidoul este o compensaţie a chipului divin din noi, ce se face fantomaticul autosatisfacţiei egoiste. Sexul patologic este o iubire de unul singur, prin absorbirea şi distrugerea celorlalţi şi chiar distructivitatea proprie, ca o beţie a unei plăceri fantomatice, până la demonism. Concepţia despre rădăcina psihopatiilor în patologia sexului este greşită. Noi evidenţiem rădăcina în dedublarea fantomatică a memorialului de destin, care din divin se face gol-singularitate, cu tot complexul de compensaţii negative şi distructive.
40 Aici este o contradicţie între energia zis divină-kundalini a orientalilor şi energia patologică sex a psihanaliştilor. Orientalii cred că memorialul pur este în sexul adormit care în creier ia forma iluzivă prin memoriile mentale. Psihanaliştii văd invers, în creier memorialul moral-cenzural şi în sex memorialul patologic, care prin conştiinţa mentală se descarcă-relulează din ambele părţi. In sensul nostru creştin, deosebim memorialul organic în sine care este neutru şi memorialul patologic de adaos. Noi consemnăm (datorită păcatului adamic) existenţa unui dublu memorial deodată, ca memorialul de Bine şi rău, atât în organe, cât şi în psihic
41 Se consemnează în Vieţile sfinţilor lupta acerbă cu memoriile sex, ca sursa fantomatică a păcatului. In asceza creştină, se are în vedere în primul rând sexul, pentru că aici este centrul patimilor, ce fură energia pântecelui şi face gol de inimă şi demonizea- ză mintea. Pentru a vindeca mintea de demonism, trebuie postul mâncării şi rugăciunea, că zice însuşi Mântuitorul Hristos: „acest soi de demoni iese doar prin post şi rugăciune”. Oprindu-se energia pântecelui, sexul îşi opreşte memorialul patologic şi, astfel, mintea se eliberează de memorialul demonic, iar inima se umple de Duhul Sfanţ (Memorialul cel adevărat şi bun).
-
Bolile mintale si bolile spirituale
Publicat in : Editoriale -
Cine cugeta, creierul sau sufletul omului?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.