Crestinii nu trebuie sa implineasca poruncile lui Dumnezeu pentru a fi buni, ci pentru a face ca Dumnezeu sa locuiasca in ei. Atunci cand El este prezent in noi, lucreaza in noi si prin noi tot ceea ce este bun atat noua cat si celor din jur. Deci nu trebuie sa cautam virtutile, pentru ca exista riscul sa cadem in deznadejde sau mandrie. Dar atunci cand Il cautam pe Dumnezeu, suntem feriti de astfel de pericole.
Omul trebuie sa simta ca nu a fost creat pentru ura si invidie, ci pentru bucurie, intarire si mangaiere semenilor. Dorinta de a face ca Dumnezeu sa fie prezent in noi, ne face sa traim bunatatea ca pe ceva natural, chiar daca ea implica si lucrarea dumnezeiasca.
Cine s-a impartasit de bunatatea lui Dumnezeu, acela nu se va lauda niciodata cu bunatatea sa si va cauta neincetat sa inmulteasca binele. Daca omul nu a fost atins de bunatatea lui Dumnezeu, indemnul de a fi bun cu orice semen pare a fi o impunere, un atentat la liberatatea sa. Sigur ca e greu, daca nu chiar imposibil sa fii bun cu orice om, dar acest lucru se intampla numai daca ramanem la propriile noastre puteri.
Sa nu cautam niciodata sa facem bine doar pentru a fi pe placul oamenilor. Sfintii Parinti ne atrag atentia ca daca vom dori sa fim buni doar pentru a fi bine vazuti, Il vom supara pe Dumnezeu asa cum Il supara si cei care nu fac bine. Daca unii pacatuiesc pentru ca nu fac bine, altii gresesc pentru ca nu savarsesc binele dupa cum cere Hristos.
Avva Dorotei, intrebat de un ucenic cum poti sa te apropii in acelasi timp de Dumnezeu si de semeni, i-a raspuns: Daca ne imaginam pe Dumnezeu ca pe un soare si pe cei care Il cauta ca niste raze, atunci, cu cat de apropii de soare, razele sunt tot mai aproape unele de celelalte.
Nu uitati, bunatatea naste totdeauna bunatate.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.