Pană acum 10-15 ani, lumea ortodoxă nu a știut nimic despre locul în care s-a aflat Cămașa Maicii Domnului! Era îndeobște cunoscut că înainte de trecerea sa la Domnul, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a donat un veșmânt al său unei femei… Din vremea Împăratului Leon (sec. V) veșmântul Maicii Domnului este adus la Constantinopol și este păstrat în Biserica din Vlaherne, pentru ca apoi, timp de scole, să nu se mai știe nimic despre el. De aceea, imense ne-au fost și mirarea și bucuria cand am descoperit în Georgia, într-un muzeu, această cămașă a Maicii Domnului – pentru că nimic nu ne semnalase acest lucru! Georgienii știu de existența ei, dar bariera alfabetului lor propriu face ca informațiile din țara lor să rămână “criptate” pentru straini, se pare că … chiar și pentru bisericile ortodoxe surori!

Printr-o extraordinară înșiruire de evenimente, noi ne-am închinat veșmântului Maicii Domnului în luna iunie acestui an 2014, iar informații de importanță excepționala despre această binecuvântată cămașă a celei care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu ne-au parvenit abia acum, prin amabilitatea ghidei noastre georgiene, Maria Chitanava.

Traversând veacurile
Sf Maxim Mărturisitorul ( 580 – 662) scrie în lucrarea “Adormirea Maicii Domnului” că, la aflarea veștii trecerii sale la Domnul, însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu l-a rugat pe Sfăntul Ioan Evanghelistul să dea cele două veșminte ale sale celor două văduve care o slujeau.

Din secolul al cincilea avem în calendarul creștin – ortodox, în data de 2 iulie (stil nou) sărbatoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne – sărbătoare mai puțin marcată de noi românii, deși este însemnată cu cruce neagra.

În sinaxar se povestește cum, în vremea împaratiei lui Leon cel Mare (454 – 474), a fost găsit un veșmânt al Maicii Domnului la o femeie evreica care locuia in Galileea si care păstra această cămașă într-o camera separată, în care mulți bolnavi venind să se închine, se tămăduiau: “ Aici la mine este ascuns veșmântul Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu. In timpul cand ea s-a mutat de la cele pamantesti la cele ceresti, era acolo, la vremea ingroparii ei, una din stramoasele mele, vaduva, careia i s-a dat vesmantul acesta, dupa hotararea insasi Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. Aceea, luand vesmantul, l-a pazit cu cinste in tot timpul vietii sale. Apoi, inainte de a muri, l-a incredintat in paza unei fecioare din neamul sau, poruncindu-i cu juramant, ca nu numai vesmantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa-l pazeasca, ci si fecioria ei s-o pazeasca pentru cinstea Preacuratei Fecioare Maria. Iar fecioara aceea, in tot timpul vietii sale, pazind de asemenea cu multa cinste vesmantul acesta, cand s-a apropiat de sfarsitul vietii, l-a incredintat si ea la alta fecioara curata si cinstita din neamul sau. Astfel ca, din fecioara in fecioara, trecand multi ani, acest sfant vesmant a ajuns pana la mine, smerita, care am imbatranit in viata curata fara barbat. Iar de vreme ce in neamul meu nu se afla nici o fecioara careia as fi putut sa-i incredintez aceasta taina, va spun voua despre dansa, ca sa stiti ca, pentru acest cinstit vesmant, care se gaseste in camera mea dinauntru, se savarsesc acele minuni aici…”

Această istorie a fost dezvaluită către doi boieri greci, Galvie si Candid, frati buni, care merseseră să se închine în Ierusalim. Aflând acestea, “s-au hotarât ei ca sa o ia. Si mergând la Ierusalim, au facut o racla asemenea celei în care se afla cinstitul vesmânt al Maicii lui Dumnezeu; iar când s-au întors, au pus racla cea desarta în locul celeilalte; si pe cea cu sfântul si dumnezeiescul vesmânt, au luat-o si s-au dus. Si daca au sosit la Constantinopol, au pus-o într-un metoc al lor ce se cheama Vlaherne, încercând sa ascunda comoara. Dar vazând ca nu se poate, au dat de stire împaratului, care s-a umplut de nespusa bucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde acum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.” De atunci, Biserica Ortodoxă sărbătorește Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne.

Dacă ați vizitat Biserica din Vlaherne în Istambul / fostul Constantinopol / așa cum arată ea astăzi, știți că nimeni nu pomenește de veșmântul Maicii Domnului. Istoria s-a întrerupt acum cateva secole, cand acest desoebit de important vestigiu legat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a dispărut de acolo…

În programul georgian din acest inceput de vară am vizitat zona Svaneti din Caucaz ( nord-vestul Georgiei), acolo unde se află cea mai înaltă așezare din Europa (Ushguli, 2410 m altitudine), întreaga regiune fiind intrată în patrimoniul UNESCO pentru unicitatea clădirilor sale, case medievale cu turnuri , păstrate intacte de secole. Pe lângă peisajul montan excepțional, pe noi ne-au impresionat în mod deosebit micuțele biserici creștine din secolele X-XI,răspândite peste tot pe înălțimi, funcționale și astăzi, care păstrează fresca inițială, autentică, fără nici o urmă de restaurare – din această cauza, multe scene iconografice fiind deja distruse sau greu vizibile…

În data de 16 iunie trebuia să plecam spre sud, parcursul de doar 250 km din acea zi fiind însă dificil mai ales pe zona montană. La mijlocul zilei trebuia să ne oprim pe traseu într-o localitate, Zugdidi, pentru a vizita Muzeul de Istorie și Arhitectură Palatul Dadiani. La momentul cand m-am documentat pentru acest traseu, pentru Muzeul Dadiani gasisem o scurtă relatare în limba engleza, unde se vorbea pasager de “shroud of Mother of God”, ceea ce se putea traduce oricum (giulgiu, pânză, înveliș….). Intrigată fiind, am trecut în programul nostru: “principala bogăție a muzeului este un acoperământ al Maicii Domnului”, urmând să vedem la fața locului ce urma să gasim! Datorită decalării programului în Svaneti din cauza dificultăților de pe traseu, am ajuns la Zugdidi seara și în mod normal – dacă nu ar fi fost acea mențiune despre Maica Domnului – ne-am fi continuat traseul până la cazare, în Kutaisi (un muzeu de istorie și arhitectura nu era tocmai în zona de interes a programului nostru). Am solicitat telefonic schimbarea cazării, pentru a rămâne in Zugdidi peste noapte – în turism este imposibil să anulezi cazarea chiar în ziua respective, totdeauna penalitatile sunt de 100%, deci cazarea la care renunți se platește oricum. Colegele mele georgiene au acceptat solicitarea noastră ca fiind firească, ne-au schimbat cazarea ( fără penalități, georgienii sunt deosebit de ospitalieri!) și iată-ne pe seară în Zugdidi, în singurul hotel din oraș și, fiind perioada campionatului Mondial de Fotbal, iată-ne într-un oraș cu strazi pustii, singura zonă de interes fiind piața cu cireșe de vreo patru feluri ( roșii, albe, roz, negre) .

A doua zi de dimineață muzeul urma să se deschidă abia la ora 10, așa încât era clar ca urma să decalăm încă programul – și nici nu știam exact pentru ce!
17 iunie 2014. Dimineața la ora 10 fix am ajuns la Muzeul Palatul Dadiani, situat într-un parc larg, frumos, însăși cladirea palatului contrastand puternic cu aspectul sărăcăcios, prafuit, al micuțului oraș de provincie…

La intrare mai erau niste grupuri de elevi. Fiind în criză de timp, am parcurs rapid sălile cu obiecte de cult vechi, lucrate in metal prețios (aur, argint) – timp de secole, georgienii și-au dovedit credința creștină inclusiv prin făurirea de obiecte de cult de inestimabilă valoare artistică, lucrate cu migală și mare meșteșug – și am solicitat să ni se arate exponatul care avea legatură cu Maica Domnului. Așadar am fost duși în fața unui perete pe care era expusă, în ramă, CĂMAȘA MAICII DOMNULUI! Nu vreo particică din acoperământul Fecioarei Maria, ci chiar cămașa sa, întreagă, lucrată din fibra naturală, nevopsită, cămașa care apare în toate icoanele fiind vizibilă la gât, sub veșmântul colorat care o acoperă.

Neîncrezători, am citit explicațiile alăturate, care vorbeau de aducerea în Georgia a acestei cămăși a Maicii Domnului, din Biserica din Vlaherne, Constantinopol! Facem legatura cu numele bisericii din Zugdidi – Biserica Maicii Domnului din Vlaherne! Întrebăm ghida muzeului daca aceasta este chiar cămașa, autentică și ni se răspunde că nu, este doar o copie în mărime naturală, originalul se păstrează în depozitul muzeului.

Facem o încercare și solicităm să vedem originalul (” Îndrazniți, Eu am biruit lumea”), ni se răpunde că nu este posibil, este scos la închinare doar o singură dată pe an, de sărbătoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne ! Insistăm și – fără să știm din care motiv – ni se aprobă această extraordinară favoare! Ghida georgiană a grupului nostru, Maria ( absolventa a Facutății de Teologie), aproape că plânge de emoție, nu înțelege cum de este posibil așa ceva! Suntem rugați să așteptăm o jumătate de oră, să se ia măsurile de siguranță necesare – ce mai contează timpul acum?! – și apoi suntem invitați, doar grupul nostru de români, în locul în care este păstrată această adevărată comoară a ortodoxiei!

Ne închinăm pe rând, îi aducem o ofrandă Maicii Domnului cîntându-i o rugaciune în limba română … și plecăm cu sufletul plin, luând cu noi bucuria, plinătatea greu de descris în cuvinte a prezenței Ei atunci și acolo, alături de noi… Extraordinară surpiză, pentru care fusesem total nepregătiți, noi cei încărcați cu păcate de toate felurile! Iar acest muzeu valoros, interesant și pentru alte exponate, este vizitat doar de 10.650 vizitatori pe an, adică o medie de 35 persoane / zi!

Explicații oficiale

 

În muzeu, alaturi de copia expusă a Cămășii Maicii Domnului, sta urmatoarea explicație: “Conform surselor georgiene și straine, există mai multe versiuni privitoare la modul în care Cămașa Maicii Domnului a ajuns în Georgia. Una dintre aceste versiuni arată că această Cămașă a fost adusă în Georgia în sec VIII din Constantinopole, capitala Imperiului Bizantin, în perioada iconoclastă. După sursele misionarilor catolici, Cămașa a venit în Georgia în sec XV, după cucerirea Constantinopolului de către turci. Câteva surse sunt datate din Evul Mediu Târziu ( sec XVII – XVIII) și atestă posesiunea de către Biserica Ortodoxă Georgiană a Cămășii Maicii Domnului în Mănăstirea Khobi, unde “ era expus Veșmântul Maicii Domnului, care era foarte onorat de către popor“, dar nu menționează nimic despre modul în care acesta a ajuns acolo.

Se știe că Veșmântul Maicii Domnului a fost adăpostit în Biserica din Vlaherne din Constantinopol și multe minuni sunt descrise in Evul Mediu Timpuriu legat de acest veșmânt, inclusiv în surse gergiene scrise din sec XI…

Cand Veșmântul s-a aflat în Mănăstirea Khobi ( Georgia) otomanii au invadat regiunea Samegrelo în 1855 și au decis să transforme mănăstirea în deposit de arme, dar văzând minunea (mănăstirea a fost luminată) au parasite locul de frică! După instaurarea regimului sovietic in Georgia, Veșmântul și lucrurile sfinte au fost duse din mănăstire în Muzeul Istoric din Samegrelo, deschis în Palatul Dadiani. Acestea au fost înregistrate ca exponate și numai cîteva personae au fost conștiente de importanța lor. Din anul 1990, în fiecare an la data de 15 iulie ( stil vechi / 2 iulie stil nou) , la sărbătoarea Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, Veșmâtul Maicii Domnului este luat din Muzeul Dadiani și dus la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne, din Zugdidi, pentru închinare”.

Iisus, chipul de pe Camasa Maicii Domnului De curând, în anul 2000, o nouă minune s-a produs! Pe Cămașă a fost descoperită fața lui Iisus Hristos, posibil de observat doar pe peliculă fotografică. Descoperirea a fost făcută de către operatorii de la Studio „Mematiane” – Guram Rogava și David Asatiani. Lumea ortodoxă cunoaște doar trei reprezentări ale Feței Domnului nostru Iisus Hristos, nefăcute de mâna omului: Mandilion ( năframa Sfintei Veronica), Giulgiul din Torino (cu care a fost înfășurat trupul Mântuitorului după coborârea de pe Cruce) și această reprezentare de pe Cămașa Maicii Domnului de la Zgudidi, Georgia. Dacă a fost făcută manual, ar fi posibil să se vadă foarte simplu oricând.

După descoperirea feței lui Iisus Hristos pe Cămașa Maicii Domnului, interesul pentru a o vedea a crescut din ce în ce mai mult. Mulți bolnavi cu boli grave merg în Zugdidi, pentru a se închina Cămășii Maicii Domnului și a cerer sănătate… Dar sunt și mulți pelerini care vin să se închine pur și simplu în fața Veșmântului pe care Măicuța Domnului l-a purtat în noaptea de Craciun, la Nașterea Fiului lui Dumnezeu…

 

BUCURA-TE, CEEA CE ESTI PLINA DE HAR, MARIE , DOMNUL ESTE CU TINE! BINECUVANTATA ESTI TU INTRE FEMEI SI BINECUVANTAT ESTE RODUL PANTECELUI TAU, CA AI NASCUT PE MANTUITORUL SUFLETELOR NOASTRE!

Maria Chirculescu, Miriam Turism