
Uneori, omul se blestema pe sine fara sa-si dea seama. Si aceasta se intampla cand are cineva dusmanie pe fratii cei de o credinta cu el si nu vrea sa se impace cu acestia.
O asemenea persoana, cand rosteste rugaciunea "Tatal Nostru", se blestema pe sine fara sa priceapa. Atunci cand spune "si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri" , aceasta este ca si cum ar zice: "Doamne, sa nu ma ierti, dupa cum nici eu nu iert pe fratele meu."
Din cauza aceasta, parintii din vechime opreau de la a rosti rugaciunea "Tatal nostru" pe cei care tineau dusmanie si nu voiau sa se impace cu fratii lor. Asemenea fac si unii duhovnici din zilele noastre.
De asemenea, se blestema singuri fara sa stie si cei care fac nedreptate, precum si cei care iubesc razbunarea si nu lasa nici un dram nerasplatit fata de cei care il nedreptatesc sau il necajesc. Acestia, cand citesc Psaltirea, se leaga singuri prin cuvintele prorocesti care glasuiesc:
"Doamne, Dumnezeul meu, de am facut aceasta, de este nedreptate in mainile mele, de am rasplatit rele celor ce ma asupresc, sa prigoneasca dar vrajmasul sufletul meu si sa-l prinda, sa calce la pamant viata mea si slava mea in tarana sa o aseze" (Psalm 6).
(Din intelepciunea Sfantului Ioan Iacob Hozevitul, Hrana duhovniceasca)
A consemnat Dorina Stoica.
-
Omul pamantesc si omul ceresc
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Omul fara Hristos
Publicat in : Editoriale -
Omul - chip al lui Dumnezeu si chip al animalului
Publicat in : Editoriale -
Omul de stiinta in fata lumii
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Despre Omul Frumos
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.