
“Si ne iarta noua greselile noastre...”
Toti oamenii gresesc; unii mai mult, altii mai putin. In intelepciunea Sa, Dumnezeu stie ca suntem sub influenta duhurilor rautatii, a materiei, a anturajului, stie ca suntem loviti cand nu ne asteptam, dar ne-a dat si posibilitatea indreptarii: pocainta, care este considerata un al doilea botez, pentru ca , asa cum botezul sterge pacatul stramosesc, pocainta spala pacatele savarsite dupa botez.
Conform Bibliei, exista insa si pacate ale rautatii - pacate impotriva Duhului Sfant - care nu se iarta.
Oare Dumnezeu nu poate sa ierte la modul absolut?
Dumnezeu iarta, dar conditia este pocainta, iar pacatele rautatii sunt piedici impotriva pocaintei. Cum ar putea sa ceara iertare de la Dumnezeu un om mandru sau orgolios din cale-afara, sau unul care-L injura pe Dumnezeu, ori cineva care este total indiferent fata de chemarea la mantuire?
Nu ni se cere nimic in afara puterilor noastre, Dumnezeu nu porunceste sa zboare cei carora nu le-a dat aripi, nu-I fericeste pentru vederea luminii pe cei care nu ar putea sa vada. Duhul este viata, este “izvor de apa saltatoare spre viata vesnica” (In. 4, 14).
Daca am gresit, sa facem pocainta, sa ne rugam mai mult. Rugaciunea este respiratia sufletului, dar nu trebuie facuta oricum. Sfantul Vasile cel Mare, in talcuirea Cartii lui Isaia, ajunge la urmatorul verset: “si daca veti inmulti rugaciunea, Eu nu o voi asculta, zice Domnul” si comenteaza in felul urmator: nu multimea cuvintelor, nu vorbele goale ne mantuiesc, ci dispozitia din care pleaca aceste cuvinte.
Sa avem, asadar, dispozitie pentru viata vesnica!
Ciortan Mariean
-
Frumusetea iertarii
Publicat in : Credinta -
Sa iertam, ca sa fim iertati
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.