Creştinismul susţine: capul Bisericii este însuşi Hristos. El este în Biserică şi o conduce. De unde atâta convingere; poate oare Biserica să demonstreze aceasta?
- Cea mai bună dovadă este aceea că Biserica e vie până astăzi. In Decameronul lui Boccacio există această dovadă (pe terenul culturii ruse ea a fost transpusă în cunoscuta lucrare al lui Nicolae Berdiaev - Despre meritul creştinismului şi lipsa de merit al creştinilor). Tema era următoarea: un oarecare francez creştin era prieten cu un evreu. Aveau relaţii bune, dar cu toate acestea creştinul nicicum nu se putea împăca cu gândul că prietenul lui nu acceptă Evanghelia, petrecând astfel multe seri împreună discutând pe teme religioase. In cele din urmă, evreul a cedat predicii acestuia şi şi-a exprimat dorinţa să se boteze, dar înainte de Botez a dorit să viziteze Roma, ca să-l vadă pe Papa.
Francezul ştia foarte bine ce însemna Roma în epoca Renaşterii şi se împotrivea plecării într-acolo a prietenului său, însă acela s-a dus. La întoarcere, francezul l-a întâlnit fără de nicio speranţă, înţelegând că niciun om cu judecată serioasă, văzând Roma epocii Renaşterii, nu va dori să devină creştin.
Dar întâlnindu-se cu prietenul său, evreul a început singur dialogul despre faptul că vrea şi trebuie să se boteze cât mai curând. Francezului nu i-a venit să creadă şi l-a întrebat: „Ai fost în Roma?”. - „Da, am fost”, răspunde evreul. „L-ai văzut pe Papa?” - „L-am văzut”, - „Tu ai văzut cum trăieşte Papa şi cardinalii?”. - „Desigur, am văzut”. - „Şi după toate astea vrei să te botezi?” întreabă cu mai multă uimire francezul. - „Da, răspunde evreul, după toate cele văzute eu vreau să mă botez. Pentru că aceşti oameni fac tot ce le stă în putinţă ca să distrugă Biserica, dar dacă ea totuşi rezistă şi e vie, reiese că Biserica nu e de la oameni, ea este de la Dumnezeu”.
In general, fiecare creştin poate povesti cum lucrează Dumnezeu în viaţa lui. Fiecare dintre noi poate aduce un mare număr de exemple despre cum Dumnezeu, în chip nevăzut, îl conduce pe drumul acestei vieţi; mai mult aceasta se vede în conducerea vieţii Bisericii. De altfel, aici ne apropiem de problema purtării de grijă a lui Dumnezeu. Pe această temă există un foarte bun film artistic - „Stăpânul inelelor”. Acest film arată cum nevăzutul Dumnezeu (desigur, El se află după marginea subiectului) aranjează tot şirul evenimentelor în aşa fel încât totul se termină cu biruinţa binelui şi înfrângerea lui Sauron, care preînchipuia răul. Insuşi Tolkien a menţionat clar acest lucru în comentariul cărţii sale.
Diacon Andrei Kuraev
Fragment din cartea "Raspunsuri catre tineri", Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Raspunsuri catre tineri"
-
Hristos - Euharistia - Biserica
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.