Misiunea fiecărui om de pe această planetă este aceasta: să devină sfânt. Marea dramă a omului zilelor noastre este că el încearcă să ajungă la sfințenie prin propriul său efort și prin propriile sale mijloace și metode, folosind de cele mai multe ori, scurtcircuitările prin hățișurile lumii materiale. Și, astfel alunecă în tot felul de patimi, de capcane ale diavolului. Distorsiunea de gândire, distorsiunea de comportament, distorsiunea vederii, distorsiunea conștiinței, distorsiunea de optică a omului, toate acestea îl duc în lumea întunericului, îndepărtându-l de Dumnezeu.
Omul dorește să atingă perfecțiunea, adică să se asemene cu Dumnezeu. Dar ce este perfecțiunea? Se poate ajunge la perfecțiune? Perfecțiunea este unitatea deplină și veșnică în Hristos. Perfecțiunea este capacitatea de iubire, orice s-ar întâmpla. De pildă, se poate întâmpla ca un prieten să cadă în patima furiei și să omoare un om. Iubirea ta pentru acel prieten nu trebuie să se împuțineze, din această cauză, pentru că în viață, fiecare om are trepte de urcat pe scară, dar și de coborât.
Pentru aceasta, omul trebuie să fie complet liber, inclusiv faptul că nu trebuie să fie stăpânit de duhurile rele, nici robit de patimi. Libertate totală. Omul fără ajutor divin, fără sprijinul Duhului Sfânt, nu poate ajunge la sfințenie, la perfecțiune, la rai, pentru că el este o ființă perfecta sau ar trebui să fie, dar are multe slăbiciuni și, de multe ori, rămâne prins în lanțurile materiei.
Omul, așa cum am mai spus, caută perfecțiunea, caută fericirea, dar depinde foarte mult unde caută, cu cine caută, prin ce tehnici și mijloace caută… Mulți dintre noi căutăm raiul acolo unde nu trebuie și cum nu ar trebui să căutăm. Din păcate, oamenii s-au pierdut în întuneric, pentru că s-au îndepărtat de lumina lui Dumnezeu. Ce spune Domnul nostru Iisus Hristos? ”Voi sunteți fii ai luminii”, umblați așadar în lumină. Pe cine căutați voi în întuneric?
Știința lui Dumnezeu nu este din cărți, nu este din cercetare, nu este din documentare, nu este din experimentări științifice… Nu. Știința lui Dumnezeu este ca aprinderea unei lumănări sau a unui chibrit în întuneric. Ai aprins chibritul și deodată s-a făcut lumina. Așa este cu lumina duhovnicească. Omul se luminează deodată și își dă seama că a primit înțelepciunea dumnezeiască. Nu întâmplător, unui ucenic la călugărie i se cere să uite tot ceea ce a învățat, tot ceea ce știa, să golească mintea pentru a o umple cu înțelepciunea dumnezeiască.
Iată că dacă Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, astăzi, asistăm la o mare dramă a omului modern, și anume că omul vrea să-l creeze pe Dumnezeu după chipul și asemănarea lui. Trist, dar adevărat!
Așadar, oameni buni, ”Fiți desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru din ceruri este desăvârșit”, și iubiți cu iubirea cu care sunteți iubiți de Dumnezeu.
Hristos a înviat!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Desavarsirea omului in conceptia filocalica a parintelui Dumitru Staniloae
Publicat in : Lumea vazuta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.