Care este piatra ta de poticnire?

Care este piatra ta de poticnire? Mareste imaginea.

Duminica tânărului bogat. Evanghelia de astăzi ne spune că un tânăr bogat, cu studii înalte, cu o viață morală, cu o trăire a credinței, dar încă în căutare a păcii și a libertății divine vine la Iisus și îi pune o întrebare. Întrebarea întrebărilor care răsună peste veacuri până în zilele noastre și care va dăinui până la sfârșitul veacurilor. O întrebare fundamentală pentru existență și veșnicie: ”Învățătorule Bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. Iar Domnul Iisus Hristos îi răspunde cu delicatețe: ”Respectă poruncile ..., iubește pe Dumnezeu, din tot sufletul, cu tot cugetul și toată puterea ta, iar pe aproapele ca pe tine însuți”. Și auziți ce răspunde tânărul: ”Pe acestea le-am respectat din copilăria mea”.

Câți dintre noi îi putem da asemenea răspuns, astăzi, Domnului Iisus Hristos? Puțini. Foarte puțini. Iată care trebuie să fie și gândul nostru, gândul acestui tânăr. Exisă o vorbă care circulă în rândul poporului cu o mare încărcătură negativistă și anume: ”Lasă că mă voi pocăi la bătrânețe!”. Nu, gândul vieții veșnice trebuie să-l avem din copilărie, din tinerețe. Sfântul Apostol Pavel scria celor din Corint: "Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile voastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, arătându vă că sunteţi scrisoarea lui Hristos... scrisă cu duhul lui Dumnezeu celui viu... pe tabele de carne". (2 Corinteni 3, 13). Aceste cuvinte rostite acum două milenii, se potrivesc oricărui tânăr. Voi sunteţi oglinda fidelă şi biletul de vizită care recomandă pe părinţii voştri trupeşti şi sufleteşti, în tot ceea ce faceţi; vă recomandă dacă aveţi cei şapte ani de acasă. Şi mare ar fi bucuria noastră, dacă aţi fi scrisoare spre laudă lui Dumnezeu şi spre cinstirea părinţilor voştri, dacă sunteţi bine crescuţi şi cu bun simţ.

Dragi tineri, sunteţi la vârsta când trebuie să înţelegeţi că puteţi fi educaţi prin sfatul şi pilda altora, dar şi autoeducaţi. Împreunaţi aceste două metode de educaţie, ca să reuşiţi deplin. Lepădaţi voinţa cea rea şi purtarea urâtă; lepădaţi neascultarea şi dispreţul semenilor şi a superiorilor voştri. Buna creştere şi bunul simţ se văd în felul cum ascultaţi poveţele, în dragostea şi convingerea cu care săvârşiţi fapte bune. Un proverb vechi spune că bunul simţ şi buna creştere sunt obligatorii pentru zei, cu atât mai mult pentru noi, muritorii de rând. Dorim să vă câştigaţi numai deprinderi bune în tot ce faceţi. Să păstraţi spiritul academic în conduita voastră şi să fiţi modeşti şi moderaţi în fapte şi gesturi. Nu vorbiţi unde este oprit, nu vorbiţi tare şi nu vă băgaţi peste vorba altuia. În unele state civilizate, cel ce se plimbă prin parcuri, coboară tonul discuţiei când se întâlneşte cu alte persoane; este semn de bună creştere, este dovada că nu vrea să tulbure gândurile altora. Şi este mare lucru. La noi cei rău crescuţi vorbesc tare, strigă, ca să arate cât sunt de puternici, ce bravi sunt; fac zgomot şi nu se ruşinează de nici o observaţie, dacă le spui că sunt la studiu, în dormitoare, la masă etc.

Dar să revenim la tânărul bogat, căruia Iisus Hristos îi spune: ”Vinde tot ce ai și împarte săracilor și vino și urmează Mie!”. La aceste cuvinte, tânărul se întristează și pleacă. De ce? Tânărul de față, deși avea o viață în credință, o viață morală și căuta cu înflăcărare împlinirea duhovnicească, se poticnea. Purta o piatră de poticnire cu el și aceasta era bogăția. Bogăția se lipise de sufletul lui și nu se mai putea despărți de ea. Tu ce piatră de poticnire ai? Cu siguranță, fiecare dintre noi ne poticnim în ceva, uneori fără să ne dăm seama. Auzind lucrurile acestea și faptul că ”bogații cu mare greutate vor intra în împărăția cerurilor”, ucenicii care erau de față au întrebat: ”Ce este bogăția?, gândindu-se fiecare că totuși, au câte ceva. Bogăția nu este un păcat în sine, ci modul cum este administrată o avuție. Cu alte cuvinte este bogat cel care are surplus, fie mâncare, fie haine, fie alte lucruri. Fiecare om dacă se uită bine în ograda lui va observa că are lucruri pe care nu le-a folosit, practic, inutile, dar totuși el le ține.

Buna creştere se vede în tot comportamentul nostru, începând cu gesturile cele mai mici, cu felul cum deschizi şi închizi uşa la biserică, de la sala de lectură, la sala de cursuri, dormitor, ca să nu strici liniştea celor de acolo. Buna creştere se vede în felul cum grijeşti avutul unităţii, cum păstrezi curăţenia oriunde, cum eşti de ordonat, disciplinat şi punctual, cum îţi respecţi camarazii, cum îi saluţi şi ce ţinută ai în faţa superiorilor, în privire, în grad, în gesturi, etc. Căci toate cer autodisciplinare, autosupraveghere şi bunăcuviinţă. Ele cer o manieră socială elegantă şi demnă. Cel ce este manierat nu caută să predomine în discuţii, lasă şi pe alţii să vorbească, respectă convingerile tuturor şi nu ofensează pe nimeni, chiar dacă nu i convine ceva, răspunde delicat. În schimb, tânărul care nu are bun-simţ şi bună creştere, discută tare, subiectele banale la un nivel inferior, sau aruncă batjocuri în controverse şi rosteşte cuvinte triviale. El nu se gândeşte că se înjoseşte în faţa conştiinţei şi a camarazilor săi, care nu l mai respectă.

Fiţi binecrescuţi şi cu bun-simţ! Fiţi cu ruşine de oameni şi cu frică de Dumnezeu! E mare lucru! Nu faceţi fapte care să vă compromită, fapte de care să vă ruşinaţi în faţa camarazilor. Aşa sunteţi pe drumul cel bun, al progresului duhovnicesc şi moral. "Să împlinim toată dreptatea", în aceste cuvinte ale Mântuitorului se cuprinde un întreg program, un îndreptar de viaţă. A rânduit bunul Dumnezeu, să rămână acest cuvânt în Sfânta Evanghelie de la Matei şi să ajungă la cunoştinţa noastră, ca să ne fie şi nouă spre îndreptare, în înţelesul de a şti să facem tot ce cunoaştem că ţine de rostul pe care l avem în această lume, tot ce ştim că ne face vrednici de a fi numiţi drepţi, de a realiza tot ce ţine de dreptate.

În Sfânta Evanghelie se spune clar: "Să nu înşeli pe nimeni" (Marcu 10, 19) şi că înşelăciunea face parte dintre cele ce întinează pe om. Tânărul la care ne este luare aminte, mergând la întâlnirile din parc, n a ajuns la gândul că el, neîndeplinindu şi datoria de a munci, se face nevrednic de binecuvântarea lui Dumnezeu, care ne a dat nouă şase zile, în care să muncim iar pentru Sine a ţinut o singură zi, în care suntem datori să i slujim (Ieşire 20, 9 10). Nu avea de unde să ştie că "Cine nu vrea să lucreze, acela să nu mănânce" (1 Tesaloniceni 3, 10) şi că era călcător al poruncii a cincea din Decalog, care spune: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta" (Ieşire 20, 12). Cinstirea faţă de părinţi, cinstirea cu ascultare şi supunere ţine de dreptate şi fără ea nu se poate împlini toată dreptatea.

Ce ar putea să facă un tânăr, astăzi? Să se ţină de Biserica noastră drept-măritoare, unde şi găseşte hrana sufletească necesară, nu în parcuri, să fie cinstitor de părinţi şi "să se ostenească lucrând cu mâinile sale lucru cinstit" (Efeseni 4, 28). Făcând aşa, va fi bine de el, căci binecuvântarea lui Dumnezeu va fi asupra lui. Pun aceasta în atenţia iubitorilor de învăţătură, bine ştiind că în vremea noastră sunt mulţi cei ce nu şi îndeplinesc datoriile pe care le au. Tuturor celor care vor cunoaşte aceste gânduri, le pun în atenţie faptul că întâi e datoria şi apoi vine şi bucuria şi le spun lămurit că în programul nostru de viaţă trebuie să intre şi preocuparea de a împlini toată dreptatea, căci, după cuvântul domnului Hristos se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.

Doamne ajută!

Ştefan Popa

 

Despre autor

Stefan Popa Stefan Popa

Senior editor
392 articole postate
Publica din 28 Septembrie 2012

Pe aceeaşi temă

09 Septembrie 2020

Vizualizari: 169

Voteaza:

Care este piatra ta de poticnire? 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

bogatia tanarul bogat

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE