Cel ce este primit în Biserica Ortodoxă se angajează „să accepte toată învăţătura Bisericii si a Sfintelor Sinoade”. Nu este vorba despre o simplă formalitate. Intr-adevăr, această învăţătură a Bisericii nu face decât să expliciteze exigentele fundamentale ale darului Duhului Sfânt, noul mod de a gândi si de a vieţui, care este rodul prezenţei sale în inimile noastre. A refuza să ne conformăm acestui nou mod de viaţă ar însemna să distrugem harul Duhului Sfânt făcându-l neroditor, si să împiedicăm creşterea înlăuntrul nostru a vieţii celei noi primite la Botez.

Creştinul ortodox trebuie să mărturisească, în special, următoarele aspecte:

1) Hristos este singurul Mântuitor Care le-a fost dăruit oamenilor de Dumnezeu. Creştinismul nu este o cale spirituală alături de alte căi şi religii care ar fi şi ele adevărate, legitime şi care ar putea duce la mântuire. De aceea, oamenii care nu îl cunosc pe Hristos nu se pot mântui decât prin El, chiar clacă nu ştiu sa-L numească şi nu-L întrezăresc decât prin lumina pe care El o arată conştiinţei fiecăruia dintre ei. Nici o mântuire nu-i este cu putinţă omului care se încrede întru totul doar în forţele şi puterile omeneşti, sau în orice altceva în afară de Hristos.

2) Biserica Ortodoxă, adică ansamblul Bisericilor locale care mărturisesc fără modificare credinţa ortodoxă .si care se află în totală comuniune între ele. este Biserica lui Hristos în deplinătate. Nu ni se cade nouă să judecăm în ce măsură si în ce mod grupurile de creştini care nu se mai află în comuniune sacramentală cu Biserica Ortodoxă păstrează legături cu ea şi posedă harul Duhului Sfânt. Aceasta este taina lui Dumnezeu, Care cunoaşte adâncul inimii tuturor. Trebuie să ne bucurăm de iubirea adevărată pentru Hristos şi pentru aproapele care există în rândul acestor creştini, de tot ceea ce au păstrat clin moştenirea care ne era comună înainte de schisme. Trebuie să-i ajutăm să redescopere bogăţiile acestei Tradiţii a Bisericii nedespărţite din primele veacuri, în situaţia prezentă însă, trebuie să ne supunem sfintelor Canoane ale Bisericii; un ortodox nu se poate împărtăşi decât într-o Biserică Ortodoxă şi trebuie să se abţină de la orice participare activă la adunări liturgice ne-ortodoxe (să fie citeţ, sau să fie naş de botez etc.). De asemenea, un preot ortodox nu poate împărtăşi o persoană care nu este ortodoxă.

3) Viaţa prezentă ne este dăruită de Dumnezeu ca singura perioadă de timp în care să ne putem lucra mântuirea cea veşnică, prin conlucrarea dintre libertatea noastră şi harul lui Dumnezeu. Orice credinţă în reîncarnare şi în vieţile succesive sau într o preexistentă a sufletelor înainte de coborârea lor in trup este incompatibilă cu credinţa creştină.

Prin întreaga sa purtare, creştinul trebuie să se străduiască să pună în practică iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, sub toate formele ei, până la iertarea greşelilor şi iubirea vrăjmaşilor. El trebuie .să respecte cele zece porunci .si să renunţe la faptele naturii stricăcioase, stricate de păcat: „Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora” (Galateni 5,19-21). El trebuie să se lase călăuzit, dimpotrivă, de Duhul Sfânt: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă- răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5,22-23).

Se cuvine, în mod special, ca un creştin să respecte următoarele aspecte:

1) El trebuie să participe la Sfânta Liturghie în fiecare duminică şi la marile sărbători, de la care nu poate lipsi decât: dintr-un motiv extrem de serios. Intr-adevăr, în plan sacramental şi liturgic, participarea la Sfânta Euharistie din fiecare duminică, memorialul săptămânal al învierii lui Hristos, este semnul distinctiv al creştinului. In plus, duminica şi la sărbători, se cuvine să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a participa şi la Vecernie şi Utrenie, deoarece aceste slujbe le sunt destinate tuturor creştinilor şi nu numai călugărilor, şi ele sunt absolut necesare şi de mare folos pentru a pătrunde cu adevărat în rugăciunea şi în duhul Bisericii, şi pentru a ne lăsa pătrunşi de învăţătura ei.

2) Creştinul trebuie să ţină toate posturile stabilite de tradiţia Bisericii. în cazuri excepţionale, de sănătate şubredă sau în alte împrejurări, el trebuie să respecte sfaturile părintelui său duhovnic.

3) In fiecare zi, dimineaţa şi seara, creştinul se va consacra, după posibilităţi, pentru o anumită perioadă de timp rugăciunii, potrivit canonului primit de la părintele său duhovnic. Rugăciunea creştină constă în a sta înaintea lui Dumnezeu şi a i ne adresa Lui, precum şi Maicii Domnului şi tuturor Sfinţilor, cu încredinţarea dată de credinţă că suntem auziţi de El, că El ne iubeşte nespus şi că este gata să ne ierte de fiecare dată când ne întoarcem la El prin pocăinţă.

4) Creştinul se va abţine de la orice practică şi credinţă ce ţin de ocultism, spiritism, ghicire sau prezicere a viitorului, magie, cartomanţie, astrologie şi alchimie: „Să nu se găsească la tine nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea” (Deuteronomul 18,10-12).

5) Creştinul trebuie să se abţină de la orice relaţie trupească din afara căsătoriei (adulter, uniune „liberă”, „aventuri” de scurtă durată, legături homosexuale). Cine doreşte să intre în Biserica Ortodoxă şi trăieşte cu cineva de care nu este legat prin Taina Cununiei trebuie ori să transforme cât inai repede această relaţie într-o căsătorie binecuvântată de Biserică, ori să renunţe la ea. Desigur, fiecare persoană trebuie tratată cu iubire, cu respectul libertăţii sale, şi înţelegere cu privire la greutăţile ei. Insă iubirea nu se poate împotrivi legii si poruncilor lui Hristos; oricine trăieşte într-o relaţie neconformă preceptelor creştine trebuie să se abţină de la Sfânta împărtăşanie şi de la Tainele Bisericii, până când se întoarce, prin pocăinţă, la o viaţă creştină normală. Aceste porunci care ne vin de la Hristos şi de la Apostoli au fost respectate dintotdeauna si pretutindeni de către toţi creştinii. In această privinţă, creştinismul a introdus o adevărată revoluţie, ca rezultat al harului Duhului Sfânt: dăruit celor botezaţi: o societate creştină este o societate transfigurată de semnificaţia fidelităţii conjugale, de măreţia căsătoriei întemeiate pe o dragoste neclintită şi veşnică, după modelul unirii dintre Hristos şi Biserică, şi al splendorii fecioriei consfinţite, împlinirea cea mai desăvârşită a vieţii creştine.

6) Creştinul trebuie să renunţe la orice formă de exercitare a unei profesii care i-ar solicita o participare la fapte contrare legii lui Ilristos (cum ar fi practicarea avorturilor, a eutanasierii, a manipulărilor genetice contrare conştiinţei creştine, în privinţa membrilor corpului medical). Un candidat la preoţie sau un preot trebuie să evite orice activitate care presupune vărsarea de sânge (precum a lucra în armată sau poliţie).

7) Mai presus de toate, creştinul va avea mare grijă să evite tot ceea ce poate prejudicia iubirea frăţească şi, în special, unirea tuturor în Biserică, se va abţine de la a-i judeca pe ceilalţi, de la bârfe şi transmiterea lor, de la participarea la certuri bisericeşti şi la tot ceea ce poate produce tulburare.

Aceste principii de comportament nu trebuie considerate ca nişte reguli negative, care ar înăbuşi libertatea persoanelor şi ar distruge bucuria de a trăi. Ele nu pot fi trăite cum se cuvine decât dacă sunt însufleţite de o dragoste înflăcărată pentru Hristos, de o încredere deplină în Cuvântul Său, de o râvnă sobră, dar adâncă faţă de „covârşitoarea bogăţie" (cf Efeseni 2,7) dăruită nouă. Şi atunci, tot acest mod de a trăi ne va apărea ca expresia unei vieţi creştine pline de convingere, de râvnă, de putere şi bucurie, precum aceea a primilor creştini şi a mucenicilor.

Arhim. Placide Deseille

Din Rasarit in Apus. Ortodoxie si catolicism; Editura Doxologia

Cumpara cartea "Din Rasarit in Apus. Ortodoxie si catolicism"

• Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
  Publicat in : Editoriale
• Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica
  Publicat in : Editoriale
• Familia preotului, model de viata crestina
  Publicat in : Religie
• Semnificatia Crucii in viata crestina
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: