Unul din factorii principali care contribuie în mod indiscutabil la formarea caracterului copilului sunt lecturile: cărţi, reviste, ziare etc. In afară de manualele şcolare, vrem sau nu, prin mâinile copiilor noştri trec o mulţime de tipărituri, cărţi şi reviste. Toate acestea îi influenţează în mare măsură şi le marchează viaţa lor ulterioară. De aceea, în toate ţările civilizate din lume, în ultimii ani, se tipăresc din ce în ce mai mult cărţi tot mai frumoase pentru copii şi tineri, cărţi fascinante, inteligente, adevărate capodopere ale cuvântului şi ale artei.

Ne-am gândit, oare, dacă anumite cărţi dintre acestea ajung vreodată în mâinile copiilor noştri?

Sau poate îi lăsăm pe copii să aleagă singuri cărţile pe care le citesc, cu riscul de a fi prinşi în capcană de strălucirea exterioară şi a fi înrobiţi astfel într-o lume inferioară? Dorinţa de învăţare a copilului este înnăscută şi, în mod natural, e un izvor de creaţie a culturii noastre spirituale. Această dorinţă este folosită în alte ţări care au grijă să încurajeze apariţia cărţilor pentru copii şi să ajungă uşor la aceştia. In Danemarca, de exemplu, 60% dintre cărţile care se tipăresc sunt pentru copii, în Franţa, tipăriturile pentru copii ajung la 47,3%, cu mii de feluri de cărţi100. In ţara noastră (n.tr. - Grecia), cărţile pentru copii sunt foarte puţine, iar dintre acestea, şi mai puţine ajung la toţi copiii noştri.

Studii recente care s-au făcut printre copii în legătură cu interesele lor pentru lectură au confirmat un tablou nu atât de... fericit. Copiii de astăzi, în majoritate se îndreaptă spre revista laică şi spre cartea săracă în conţinut. Mulţi dintre copiii care citesc şi cărţi extraşcolare, adesea citesc orice le pică în mână, cărţi pregătite sistematic de alţii care urmăresc numai şi numai câştigul comercial. Evaluarea cărţilor se face în funcţie de înfăţişarea lor şi de publicitatea care li se face. Dimpotrivă, preţuirea lor în funcţie de utilitate, de obicei, este inexistentă.

In faţa realităţii

Cu adevărat ne preocupă serios ce citesc copiii noştri în timpul lor liber? Dintr-o discuţie în acest sens a Comisiei „pentru cultivarea emoţională şi pentru recreerea copilului" rezultă că, printre părinţi, domneşte o mare ignoranţă referitoare la lecturile copiilor. Este cunoscut faptul că o treime din populaţia ţării noastre este analfabetă sau are o educaţie nesatisfăcătoare.

In majoritatea lor, aceşti părinţi nu dau importanţa cuvenită cărţii pentru copii. Şi totuşi, cei ce se ocupă cu problema educaţiei mărturisesc la unison că lectura pentru copii constituie o putere enormă, o putere care contribuie pozitiv, dar şi negativ la formarea societăţii de mâine. Multe lucruri depind de forma şi de conţinutul cărţilor cu care, literalmente, „se hrănesc" copiii noştri.

Este într-adevăr uimitor faptul că dăm atâta importanţă alimentaţiei, înfăţişării exterioare şi dezvoltării intelectuale a copiilor noştri şi nu acordăm aceeaşi importanţă lecturilor lor extraşcolare. Astfel, copiii ajung să cumpere de la chioşcul cel mai apropiat din cartier tipărituri ilustrate şi adesea accesibile din punct de vedere economic, însă jalnice ca şi conţinut. Altfel nu se explică cum circulă nenumărate astfel de tipărituri, în sute de mii de exemplare, în fiecare săptămână. Majoritatea acestor tipărituri fac orice, dar nu-i înalţă duhovniceşte pe copiii noştri. Specialiştii în această problemă - pedagogi şi psihologi - condamnă cu asprime revistele şi cărţile pentru copii care sunt improvizate, de prost gust şi fără un conţinut substanţial.

In special în legătură cu revistele de benzi desenate specialiştii sunt de acord că acestea transmit copiilor o imagine negativă şi uneori dezastruoasă. Aceste tipărituri ucigătoare de suflet, prin conţinutul lor colorat şi ilustrat nu îl lasă pe copil să se gândească, ci îi pun în minte cu artă şi măiestrie tot ceea ce ele vor. Rezultatul este că ele dărâmă ceea ce construiesc familia, şcoala şi ceilalţi factori ai educaţiei, cu eforturi şi sacrificii.

Capcane din hârtie

S-a constatat că adesea, copiii, ca să se distreze, fac schimb de imagini cu jucători de fotbal, se ocupă cu jucării care înfăţişează arme şi mecanisme de luptă sau citesc orice fel de reviste de benzi desenate. Scriitorul Panaghiotis Milas a caracterizat aceste tipărituri ilustrate „ca fiind un drog perfid, adus din America". Pentru că rezultatele acestui drog nu se pot vedea uşor, mulţi nu le dau importanţă şi îi auzim adesea spunând aşa: „la-i copilului o revistă ilustrată, ca să aibă cu ce să se ocupe şi să ne lase în pace."

Astfel, folosirea „acestei capcane de hârtie" începe de la o vârstă foarte mică. Insă, nu vor întârzia să se vadă rezultatele neplăcute. Oricât ar căuta cineva în aceste tipărituri cunoscute, ilustrate cu nişte figuri diforme şi înspăimântătoare, nu va găsi nicăieri referiri despre părinţi şi familie, despre hărnicie şi onestitate, despre sârguinţă şi morală. Ceea ce se dă publicităţii în aceste pagini sunt violenţa, rivalitatea continuă, lupta pentru interes, urmărirea îmbogăţirii facile, abilitatea şi tot felul de „şmecherii".

Puterea motrice în istorisirile fantastice care se oferă de obicei micilor cititori o constituie banul. Pentru bani se fac toate, cu ei se răsplătesc toate. „In faţa acestei valori atotumane dispar toate celelalte: ideologii, relaţii umane, şi celelalte valori". In aceste reviste ilustrate apare chiar şi... antifeminismul.

Când într-una din poveştile fantastice este prezentată o femeie, „aceasta e vrăjitoarea, femeia cea rea şi asupritoare, cea care face gafe, fata bătrână, caseta de bijuterii ambulantă, vânătoarea de avere şi, mai presus de toate, bucătăreasa cea bună", afirmă Comisia pentru cultivarea emoţională şi pentru recreerea copilului.

Pot fi găsite uşor şi idei rasiste în astfel de reviste. Este de ajuns să remarcăm că în povestirile despre negri, „pe de o parte există stilul opresiv al stăpânilor albi, iar pe de alta, stilul plin de ignoranţă copilărească şi de bunătate al băştinaşilor, care se bucură să îi slujească pe stăpânii lor!" Şi totuşi, aceste reviste circulă în sute de mii de exemplare săptămânal şi cu acestea „se îmbracă", literalmente, chioşcurile de ziare.

Există şi cărţi bune pentru copii

Este sigur că acum, în ultima vreme, cartea pentru copii se află pe o cale ascendentă. „Părintele vrea, ştie unde şi ce cărţi poate să găsească pentru copilul lui", scrie autoarea de cărţi pentru copii, Maro Loizou. O altă caracteristică bună a epocii noastre e o anumită întoarcere generală la carte, care se observă astăzi la mulţi copii. Semnificativ în acest sens a fost studiul care s-a făcut de curând cu 500 de elevi, în legătură cu citirea cărţilor extraşcolare.

Dintre aceştia, 95% au răspuns pozitiv, că citesc cărţi extraşcolare. Este păcat ca această sete a copiilor noştri de cunoaştere să fie lăsată în seama celor care sunt interesaţi numai şi numai de câştigul economic provenit din comercializarea cărţilor.

O astfel de temă vastă, cum este aceea de a aprecia care este cartea potrivită pentru copii, ar trebui să ne preocupe pe noi toţi, cu multă răspundere. Se spune foarte bine că, aşa cum se cunoaşte cineva ce persoană este după oamenii cu care se întâlneşte, poate fi caracterizată şi după cărţile pe care le citeşte. Când poate, însă, să fie considerată potrivită o carte pentru copii? Este întrebarea care, cu siguranţă, îl preocupă pe fiecare părinte. Răspunsul îl dă declaraţia UNESCO, organizaţie internaţională de educaţie a ONU. Aşadar, conform acestei declaraţii, o carte pentru copii poate fi considerată potrivită când îndeplineşte următoarele condiţii:

a) dacă are o valoarea literară adevărată;

b) dacă răspunde intereselor şi întrebărilor copilului contemporan;

c) dacă prezentarea, conţinutul şi textul ei răspunde capacităţii cognitive specifice vârstei căreia i se adresează;

d) dacă are mesaje corecte şi îl ajută pe copil să urce uşor pe scara valorilor tradiţiei noastre ortodoxe, am adăuga noi.

Alte elemente pe care ar trebui, de asemenea, să le aibă cartea potrivită pentru copii sunt: amuzamentul micului cititor, desfăşurarea rapidă a evenimentelor pe care le narează, simpatia faţă de eroii ei, elementul de aventură şi umorul fin şi civilizat.

„Copiii de astăzi, mereu închişi în ei înşişi şi care spun adesea «nu», au nevoie să se distreze, să râdă şi să se bucure de cele scrise în paginile cărţii pe care ei şi-au ales-o",
scrie Mihail Kottis, consilierul Academiei Educaţiei.

Cum vor ajunge cărţile bune în mâinile copiilor Este un lucru important să se familiarizeze copiii noştri cu citirea cărţilor bune, să iubească o carte bună şi, mai presus de toate, să dobândească şi capacitatea alegerii corecte. Mai mult, conform unei frumoase observaţii, aşa cum „albinele iau din flori numai elementele care le sunt lor folositoare, la fel şi copiii pot să scoată din diversele cărţi pe care ei le citesc numai învăţături importante şi folositoare".

Insă, pentru împlinirea acestor scopuri nu sunt de ajuns numai recomandările şi încurajările noastre. Mai bine ar fi să le punem în mâini, într-un mod simplu şi natural, cărţi de formare a caracterului, care îi ajută să îşi facă prieteni şi cărţi enciclopedice.

Ce bine ar fi dacă s-ar impune în şcolile noastre ore ale cărţii, care ar viza informarea elevilor şi deprinderea lor cu citirea cărţilor extraşcolare bune!

In gama cărţilor bune pentru copiii mid s-ar putea menţiona, de exemplu, Miturile lui Esop, Basmele lui Andersen, Fraţii Grimm ş.a. Pentru cei mai mari, tot ca exemplu, ar putea fi induse romanele de aventuri: Insula comorilor, Istoria celor două războaie mondiale, 20.000 de leghe sub mări a lui Jules Veme, cartea grecească Pe urmele Sfinţilor ş.a. Pentru realitatea grecească a secolului al XX-lea, câteva puncte de referinţe le-au constituit cărţile următorilor scriitori: Pinelopi Delta, Antigoni Metaxas, Vasilios Rotaş, Alkis Tropeati ş.a.

Un loc important în literatura pentru copii îl deţin şi cărţile editurii Apostoliki Diakonia a Bisericii Greciei.

E folositoare şi ideea unei expoziţii mobile a cărţii pentru copii, care să fie vizitată mai ales în centrele din provinrie ca să se dea ocazia copiilor de la ţară să cunoască astfel cartea de calitate. In spedal, însă, îi va ajuta pe copii în mod eficient propriul nostru exemplu. Dacă noi, tot timpul, avem o carte bună în mână, cu siguranţă acest lucru va fi preluat şi de copiii noştri şi îi va ajuta să iubească şi să fie atraşi de cartea bună.

In epoca noastră, când copilul se află în centrul unei furtuni generale, el are nevoie de ajutorul nostru şi în domeniul cărţii extraşcolare. Nu putem să ne limităm numai la restricţii şi interdicţii. Trebuie să le asigurăm copiilor noştri şi antidotul - cartea bună - care îi va atrage şi le va aduce foloase cognitive şi spirituale. Dacă se obişnuieşte copilul de mic să găsească bucurie în dtirea unei cărţi bune, putem să sperăm că nu o va mai părăsi uşor. Astfel îl vom izola şi de alte mijloace de recreere dubioase şi mai puţin folositoare, 

Vasilios Gh. Skiadas

Fragment din cartea "Educarea - Invatarea - Recreerea copilului din punct de vedere pedagogic crestin", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Educarea - Invatarea - Recreerea copilului din punct de vedere pedagogic crestin"

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: