A fost o vreme când, mergând în vizită la un părinte protodiacon cu care sunt prieten, mă contraziceam mereu cu soţia lui pe tema: „Este posibilă dragostea la prima vedere?" - şi, cu toate că nu iubesc discuţiile în contradictoriu, în această situaţie insistam cu fermitate că dragostea la prima vedere e imposibilă. Maica însă, bazându-se pe propria experienţă familială, era de părerea opusă şi susţinea că ea şi soţul ei s-au îndrăgostit unul de celălalt la prima vedere, o dată pentru totdeauna.

Intr-adevăr, întrebările: „Există dragoste la prima vedere?", „Este posibilă dragostea înainte de căsătorie?", „Ce este îndrăgostirea? Ea este sau nu dragoste?" îi frământă pe foarte mulţi. Ne vom strădui să facem lumină în această problemă.

Este posibilă dragostea la prima vedere şi este, în general, posibilă dragostea autentică înainte de căsătorie? Vom parafraza întrebarea astfel: „Este posibilă prietenia la prima vedere?" - fiindcă prietenia şi dragostea sunt, doar, lucruri foarte asemănătoare: şi prieteniei îi sunt caracteristice responsabilitatea, fidelitatea, răbdarea. A fi prieten adevărat e o mare artă. Oricine îşi dâ seama că prietenia la prima vedere e imposibilă: am văzut pe cineva, mi s-a părut simpatic, de nădejde, şi am hotărât imediat că o să-nu ne prieten toată viaţa. Noi însă ştim că nu-i aşa, că trebuie să treacă destulă vreme înainte să ne dăm seama că vrem să fim prieteni cu respectivul, că ne putem baza pe el. „Prietenul nu te lasă ia nevoie, prietenul nu-ţi cere lucruri de prisos", spune un cântec de copii. „Prietenul la nevoie se cunoaşte", spune proverbul. Aşadar, prietenia trebuie să treacă prin anumite încercări, trebuie să-i fie verificată trăinicia.

Cu prietenul trebuie să treci şi prin momente, grele, şi prin momente de bucurie, ca să-ţi dai seama cum trăieşte el amărăciunea şi bucuria ta - fiindcă el trebuie nu doar să te ajute în necaz, ci şi să ştie să se bucure împreună cu tine de fericirea ta, nu să te invidieze. Pentru toate acestea trebuie să treacă un anumit timp, ca între cele două suflete să se întărească afinitatea numită prietenie. La prima vedere este posibilă numai o simpatie, o atracţie reciprocă. Nu degeaba se spune că pe de o parte există prieteni, iar pe de alta amici, adică oameni cu care ne face plăcere să avem legături - dar amiciţia nu este încă prietenie. Se întâmplă şi ca cineva să nu ne placă deloc la prima întâlnire ori să nu-i dăm la început nici o atenţie - dar după aceea, în virtutea diverselor împrejurări, între noi se leagă prietenia. Se mai spune: „Un prieten vechi e mai bun decât doi prieteni noi." Asta înseamnă că prietenia autentică trebuie să treacă proba timpului. Cea mai strânsă prietenie este cea verificată de trecerea anilor (la fel ca vinul bun) şi de împrejurările grele ale vieţii. Nu degeaba prieteniile din armată sau din facultate sunt de multe ori atât de strânse - oamenii au trecut împreună prin multe, au învăţat împreună multe.

La fel este şi în dragoste. Nu trebuie să confundăm cu dragostea sentimentul de atracţie care însoţeşte adeseori prima întâlnire dintre un bărbat şi o femeie - aici nu este vorba nici măcar de îndrăgostire. Deşi, bineînţeles, există şi cazuri când această atracţie reciprocă se transformă cu timpul în dragoste. Pentru ca sentimentul iniţial să devină dragoste este nevoie însă de forţe şi eforturi însemnate - şi, bineînţeles, va trece destulă vreme până când îndrăgostirea va deveni dragoste puternică. Atracţia, pasiunea, îndrăgostirea pot fi piedici foarte mari în calea dragostei. Nu întâmplător cazurile când soţii s-au plăcut unul pe celălalt de la prima vedere reprezintă excepţii foarte rare. De regulă, sentimentul acesta iniţial nu e nici pe departe reciproc, şi foarte frecvent cei doi nu au la prima întâlnire sentimente deosebite unul faţă de celălalt.

Dacă soţii au avut înainte de căsnicie sentimente reciproce fierbinţi şi au ştiut să le păstreze şi să le înmulţească, cinste lor şi laudă! Inseamnă că şi-au construit în mod corect viaţa de familie şi că din mica sămânţă a atracţiei iniţiale s-au priceput să crească minunata plantă a dragostei.

Unul dintre prietenii mei era în vorbă cu o fată, însă comunicarea dintre ei era cam apatică şi, la prima vedere, nu promitea să se încheie prin ceva serios. Eu vedeam că se potrivesc foarte bine; fata era dintr-o familie evlavioasă şi avea o mulţime de calităţi - însă la toate îndemnurile de a încerca să vadă în ea o potenţială soţie, cunoscutul meu răspundea ceva de genul: „Păi ce să fac dacă aici nu simt nimic?!" Şi arăta locul unde se află inima. Altfel spus, „inimii nu poţi să-i porunceşti". Slavă Domnului, prietenul s-a dovedit a fi om inteligent şi, uitându-se mai atent la prietena sa, a descoperit până la urmă ceea ce trebuia să descopere. Acum sunt căsătoriţi şi nu pot trăi unul fără celălalt.

Dacă bărbatul şi femeia s-au îndrăgostit sau nu la prima vedere, de la prima întâlnire, nu are atâta importanţă. Dacă se vor îndrăgi unul pe celălalt depinde numai de ei, de alegerea şi hotărârea lor de a iubi, precum şi de felul în care îşi vor construi fericirea familială.

PR. PAVEL GUMEROV

EL Şl EA. ÎN CĂUTAREA ARMONIEI CONJUGALE, Editura Sophia

Cumpara cartea "EL Şl EA. ÎN CĂUTAREA ARMONIEI CONJUGALE"

 

• Dragostea
  Publicat in : Morala
• Dragostea, iubirea, fericirea
  Publicat in : Editoriale