Cred că prima condiţie este să fim trezvitori, adică atenţi la ceea ce se întâmplă în noi. Dacă îngăduim o singură fisură, ispitele vor curge prin ea. Am citit la un sfânt părinte cum cedează omul ispitelor. Diavolul este comparat cu un vânzător de blăni de iepure. El vine şi-ţi bate la uşă. Pur şi simplu poţi să nu-i răspunzi. Poţi să te apropii de uşă şi să întrebi: „Cine eşti şi ce doreşti?" „Vând blănuri de iepure." „Nu am nevoie de blănurile taie! Pleacă de aici!" Ispitirea se încheie aici.
Dar dacă tu, dintr-o dată, atunci manifeşti curiozitate, vânzătorul îţi va spune: „Tu mă alungi, dar nu ai aruncat o privire la blănurile mele. Ar trebui să te uiţi şi să vezi cât de frumoase sunt." „Bine, arunci. Nu voi cumpăra, dar am să arunc o privire." „Sunt de acord." Şi astfel ai deschis uşa - primejdia a sporit. „Iată!". „Da, ce blănuri frumoase... Mulţumesc!" „Dar, uite! Ar trebui să le simţi cu mâna. Ce minunate sunt! Hai, atinge-le. Sunt de calitate bună." „Cu cât le vinzi?" „Cu atâta." „O, nu! Nu voi plăti atât de mult." „Bine, atunci. Fiindcă suntem prieteni ţi le voi vinde mai ieftin. Oare nu valorează ele atâta?" „Da, la un astfel de preţ, poate că da. Merită să-ţi cumperi o blană." „Ce intenţionezi să faci cu ea?" „Ei bine, am să-mi fac o căciulă." „Să faci dintr-o astfel de blană doar o căciulă, când ai putea să-ţi faci o haină! Am să-ţi fac o reducere mai mare şi vei putea astfel să cumperi atât de multe blănuri, încât să te îmbraci din cap până în picioare." „O, da! Intr-adevăr, nu este scump!" Şi în acel moment eşti deja pierdut, ţi-ai cumpărat blănuri pentru o haină şi o căciulă, iar el a plecat mulţumit. Aşadar, a oferi posibilitatea apariţiei unei fisuri este acelaşi lucru cu a deschide uşa şi a privi la blănuri. Totul se va sfârşi cu tine târguindu-te pentru acele blănuri. Aşadar, acesta este primul lucru pe care trebuie să-l faci: fii treaz şi cumpătat! Aceste două virtuţi nu ne vor mântui automat, fiindcă diavolul este mult mai experimentat decât suntem noi. El a biruit cu viclenia oameni care erau mult mai experimentaţi decât noi şi ştie cum să-şi facă abordarea. Poate încerca o tactică diferită şi spune: „Dacă vei face aceasta, gândeşte-te la cât de mult bine vei face celuilalt" etc. Şi apoi treptat uşa se deschide, şi se deschide, şi se deschide - prin urmare, trezvia este prima măsură.
Cea de-a doua este cumpătarea care te va ajuta să spui în orice clipă „Nu". Şi fermitatea. La acestea se adaugă capacitatea de a te întoarce către conştiinţa ta şi către Dumnezeu şi de a spune: „Să-mi fie ruşine! Eram gata să mă arunc în noroi fiindcă nu mi se părea un lucru chiar important".
Aceştia, cred, sunt paşii fundamentali care trebuie luaţi în considerare.
MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ
MAI APROAPE DE HRISTOS. Spovedania şi iertarea, Editura Doxologia
Cumpara cartea "MAI APROAPE DE HRISTOS. Spovedania şi iertarea"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.