Amintim aici două explicaţii principale, prin mijlocirea cărora ni s-a făcut cunoscută lucrarea Harului îndumnezeitor: una este a Sf. Atanasie cel Mare, cealaltă, la un interval de un mileniu, e a Sf. Grigorie Palama.

Cel dintâi scrie către Serapion230. „Tatăl e izvorul; Fiul e fluviul şi Duhul Sfânt e Cel pe Care-L sorbim. Dar sorbind pe Duhul, noi sorbim pe Hristos şi prin Hristos pe Tatăl". „Cuvântul acesta tălmăceşte obârşia Harului, adică taina trecerii în noi a celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, potrivit învăţăturii apostoleşti, care arată că lucrările dumnezeieşti îşi au obârşia de la Tatăl, se săvârşesc de Fiul şi se desăvârşesc de Duhul Sfânt (Pentru că de la El (Tatăl) şi prin El (Fiul) şi întru El (Duhul Sfânt) sunt toate) (Rm 11, 36). El accentuează prezenţa în dumnezeiescul Har a tuturor Persoanelor Sfintei Treimi, prin lucrarea lor, ca şi faptul că şi lucrarea mântuitoare se desăvârşeşte tot de Sfântul Duh.

Sfântul Grigore Palama, plecând de la faptul că Mântuitorul strălucea pe Muntele Taborului „ca soarele" lămureşte astfel acest cuvânt: „Ceea ce e soarele în lumea simţurilor, aceasta e Dumnezeu în cea duhovnicească". Iar în altă parte, spune: „După cum soarele împarte din căldura şi din lumina sa celor ce se împărtăşesc din el, fără ca el însuşi să se micşoreze, căci le posedă ca energii ale sale în chip firesc şi esenţial, tot astfel sunt şi emanaţiile dumnezeieşti, energii ale Lui (Dumnezeu), fireşti şi esenţiale care există în cel ce le comunică, fără ca El să se micşoreze".

Pentru lămurirea tainei obârşiei dumnezeiescului Har ca energie necreată, deosebită dar nedespărţită de fiinţa dumnezeiască, simbolul soarelui e foarte potrivit; el ne ajută să înţelegem atât transcendenţa Fiinţei dumnezeieşti, cât şi imanenţa lucrării ei, acea energie transformatoare care străfulgeră piscul sufletului, pe care Sfinţii Părinţi îl numesc voug sau mens, făcând din el vatra şi locul lucrării harice, iradiatoare de frumuseţe suprafirească pentru tot restul sufletului şi de aci, în Trupul întreg"231.

Din minte, Harul inundă inima. Iar când plinătatea de „Har peste Har" se revarsă în afară, el pătrunde din sfera spiritualului în a materialului, printr-un pogorământ. Şi atunci însuşi trupul participă la transformarea din muritor, în nemuritor, din stricăcios, în nestricăcios. Prin invadarea razelor celor necreate ca dintr-un soare nematerial, în tot trupul, acesta se face el însuşi un iradiator de bună mireasmă, taumaturg şi teofor!

Adeseori cei care s-au învrednicit de asemenea manifestări ale Duhului în cele materiale, pot striga cu psalmistul: „Trupul meu a înflorit" (Ps 27, 10). Pe aceste culmi ale sfinţeniei, cuvintele Sfântului Benedict spuse învăţăcelului său îşi capătă sensul lor deplin: „Pentru sufletul care vede pe Domnul, orice creatură e prea mică". Animae videnti Deum, angusta est omnis creatura"232.

Principalele roade ale sfinţeniei sunt iubirea nemărginită faţă de Dumnezeu şi de oameni, precum şi starea de nepătimire. Dar ele sunt cu mult mai numeroase; au fost analizate în felurite cărţi de trăire duhovnicească, sau chiar de Psihologie religioasă233. Filocalia şi Patericul sunt cele două antologii unice ale ei.

Fragment din cartea "Teologia dogmatica si simbolica. Manual pentru facultati vol. II"

Cumpara cartea "Teologia dogmatica si simbolica. Manual pentru facultati vol. II"

Note:

230 Sf. Atanasie cel Mare, Epistola către Serapion, I, col Migne, P.G. XXVI, col. 573.
231 N. Chiţescu, Condiţiile însuşirii mântuirii, rev. „Studii Teologice", seria I-a, anul II (1950), ian-febr., 3-4; citatele sunt luate de la Matei XVII, 2 stg. şi din Scrierile Sf. Grigore Palama (Migne P.G. CL, col. 176 şi K«j)âAaia XVII; Migne, P.G. CL, col. 1185 D).
232 Sf. Grigore cel Mare, Dialogi, P.L.. LXVI, col. 198

 

• Lucrarea harului
  Publicat in : Pilda zilei
• Harul deosebirii celor zidite de cele nezidite
  Publicat in : Credinta
• Transfigurarea crestinului prin lucrarea harului Sfantului Duh
  Publicat in : Dogma

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: