Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz. Ele nu fac parte din randuiala celor sapte Laude si nici din celelalte slujbe ale sarbatorilor de peste an, ci se citesc la orice vreme, in afara ceasurilor de slujba ale Bisericii, la cererea credinciosilor si pentru feluritele lor nevoi. Se numesc "acatiste" pentru ca in timpul lor nu stam jos, in strane, ci in picioare sau in genunchi in fata icoanei sfantului spre care ne indreptam rugaciunile noastre.

Acatistele sunt alcatuite din mai multe cantari de lauda si de rugaciune catre Mantuitorul, Sfanta Fecioara sau alti sfinti. Aceste cantari poarta numele de condace si icoase. Fiecare icos se termina cu „Bucura-te, mireasa, pururea fecioara" (sau „Bucura-te, sfinte..." etc.) si fiecare condac se termina cu „Aliluia” pe care il repeta strana.

Cel mai vechi, mai insemnat si mai mult folosit dintre acatiste este Acatistul Maicii Domnului sau al Bunei Vestiri, compus din 25 de cantari de lauda catre Sfanta Fecioara. A fost alcatuit de Patriarhul Serghie al Constantinopolului (+ 386) si se citeste mai ales la Utrenia din Sambata a cincea a Postului Mare, adica la denia de Vineri seara.

Randuiala lui o aflam in Ceaslov. Tot acolo mai aflam si alte acatiste, precum Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos si Acatistul Sfantului Nicolae. In Ceaslovul cel Mare si Acatistier se gasesc si alte acatiste pentru sarbatori mari si pentru sfintii cei mai insemnati, ca de pilda: Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Acatistul Sfantului loan Botezatorul, Acatistul Sfintilor Apostoli, Acatistul Sfantului Gheorghe, Acatistul Sfantului loan cel Nou de la Suceava s.a.

Recent, s-au alcatuit, dupa modelul acatistelor vechi, acatiste pentru mai toti sfintii. In bisericile de mir, slujba Acatistului se face de obicei in zilele de luni, miercuri si - mai ales - vineri seara, precum si in ajunul sarbatorilor sfintilor in a caror cinste e alcatuit respectivul Acatist, fie inainte, fie dupa Vecernie. La manastiri se face dimineata, intre Utrenie si Ceasuri.

La Acatist aducem: pomelnicul viilor pentru care ne rugam, tamaie si untdelemn si le dam preotului. Acatistele se pot citi insa si acasa, de catre fiecare credincios.

Nota: Multe persoane inteleg prin acatist, pomelnicul pe care il duc la biserica. Insa, in cazul de fata termenul acatist nu este intrebuintat corect, deoarece el desemneaza slujba de lauda inchinata Mantuitorului, Sfintei Treimi, unui sfant etc.

In popor exista si expresia 'platesc acatiste', in sensul ca ma rog sau cer sa se faca rugaciuni pentru cineva care mi-a facut un rau spre a fi pedepsit. Se pierde din vedere ca Biserica nu se roaga pentru raul cuiva, ci ea ne indeamna: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc" (Mt. 5, 44).

Exista credinta ca daca ai lasat un pomelnic, e de ajuns pentru mantuire. Astfel, anumite persoane nu mai participa la Sfanta Liturghie, nu se mai impartasesc, nu se mai spovedesc etc., ci pun totul pe seama unor pomelnice, numite gresit acatise. Sigur ca aceste pomeniri nu sunt lipsite de valoare, dar nu trebuie sa ne oprim doar la ele. In concluzie, “acatistele” nu pot inlocui Sfanta Liturghie si Sfintele Taine.

Sursa: CrestinOrtodox.ro