Colectia de icoane pe sticla din Sibiel

Pictura pe sticla este o practica foarte veche, aceasta fiind cultivata si de romani. Pictura pe sticla s-a aplicat in iconografie in Bizant, pana la caderea acestuia sub turci in anul 1453, moment in care, toti reprezentantii culturii: literati, filosofi si artisti s-au refugiat in apus, ducand cu ei si artele respective - deci si arta picturii pe sticla.

S-a pictat in Italia, Franta, Germania, Austria si in toate tarile din Europa Centrala, indeosebi in jurul glajariilor, a manufacturilor de sticla - Glasshuten. E interesant, in ce ne priveste pe noi, ca romanii din Transilvania erau cautati ca suflatori de sticla chiar si in glajariile din Boemia si Moravia. Din aceste tari au patruns la noi, incepand cu secolul al XVIII-lea, icoanele pe sticla, aduse de cele mai multe ori de insisi creatorii lor.

In acelasi timp, a aparut fenomenul miraculos de la Nicula, de langa Gherla: plansul Fecioarei, din icoana pe lemn pictata de Popa Luca din Iclod si pastrata in bisericuta parohiei din Nicula. Se spune ca, in 1699, o icoana a Fecioarei Maria, aflata la Manastirea Nicula, a inceput sa lacrimeze. In urma acestui fenomen, s-a pornit un nestavilit pelerinaj din toate partile Transilvaniei si de mai departe, vestea despre minune ajungand pana in Moldova, domnitorul moldovean Cantemir oferind pe ea 1000 de taleri.

Pelerinii doreau sa duca cu ei, la intoarcere, o copie a icoanei. Niculenii, care, foarte probabil, deprinsesera mestesugul picturii pe sticla din glajariile din apus, au incercat sa satisfaca aceasta dorinta a pelerinilor incepand sa picteze pe sticla, mai intai icoana Maicii Domnului cea cu pricina, iar mai pe urma si alte teme.

Prioritatea Niculei in pictura pe sticla a fost contestata (primele icoane datate fiind din alte regiuni), dar se sustine in continuare, avand in vedere vechimea icoanelor nedatate, anterioare celor datate.

De la Nicula, zugravii au roit si s-au imprastiat in toata aria Transilvaniei, dand nastere mai multor centre, fiecare cu stilul sau specific si anume: Nicula si intreg nordul Transilvaniei, Tara Sebesului, Marginimea Sibiului, Tara Fagarasului, Tara Barsei. In colectia de icoane se mai afla si unele icoane din Banat si Nordul Moldovei.

In Banat se pomeneau centre locale si un pictor: Gheorghe Popescu, stabilit in Zorlentul Mare (sec. XIX). In nordul Moldovei arta icoanelor pe sticla a putut ajunge pe mai multe cai: colportorii din Nicula, care se stie ca ajungeau pana in Bucovina ar fi una din ele. Alta cale sunt drumurile mamamuresenilor cu turmele spre Bucovina. Iar o a treia ipoteza ar fi prin pelerinii armeni din Gherla, la Suceava. Pe toate aceste cai s-a dat impuls la o creatie proprie, cu cristalizarea unui stil distinct de celelalte centre din tara.

Odata cu inceputul picturii pe sticla la noi, s-a intamplat un fenomen deosebit - a intrat pe mana artistului popular, care a introdus in arta icoanei pe sticla toate motivele artei populare romanesti. In felul acesta, icoana pe sticla a devenit icoana romaneasca, motivele populare reprezentand tot atatea simboluri ale trairii si dimensiunilor sufletesti ale poporului roman.

In acelasi timp, icoanele pe sticla au devenit cel mai la indemana mijloc de exprimare a vietii romanului, cu toate credintele, bucuriile si mai ales nedreptatile istorice, prin care a trecut. Au devenit un document al vietii si satului romanesc insusi.

Sibielul este un sat care apartine de comuna Saliste, din judetul Sibiu. Colectia de icoane din Sibiel a inceput in anul 1969. Existau atunci la parohie, 9 icoane pe sticla. Era dupa restaurarea picturii din biserica si se punea problema introducerii bisericii, ca monument de arta, in circuitul culturii nationale si universale. Se simtea nevoia de inca ceva, iar ostenitorul in aceasta lucrare descoperind o a doua comoara prin casele localnicilor - icoanele pe sticla - s-a gandit ca aceasta ar fi cea mai potrivita intregire a patrimoniului cultural, de pe langa biserica monument istoric "Sfanta Treime" din Sibiel.

S-a facut apel, in acest scop, la spiritul de jertfa al satenilor si, in scurt timp, colectia a crescut pana in jur de 150 de icoane. S-a largit aria de colectare, intai in satele din jur, apoi pe toate ariile de creatie, ajungand in prezent pana un jur de 600 de bucati.

Data fiind aceasta realizare, s-a purces la construirea unui adapost, intai in cladirea cea mica, zidita in anii 1970-1971, iar mai pe urma intr-una mai mare, zidita in anii 1976 - 1983. La aceasta realizare au contribuit: credinciosii din Sibiel, prin donatia de icoane, prin munca voluntara si prin modeste contributii banesti; conducerea parohiei, prin personalul bisericesc, consilii si comutete, care s-au perindat; autoritatile administrative de stat, de la comuna si pana la Departamentul Cultelor.

Cu acelasi sprijin, alaturi de mana de ajutor data de episcopul vicar Antonie Plamadeala, s-a ajuns pana la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, de la Geneva, care au contribuit, prin societatea de ajutorare Diakonisches Werk, cu suma de 16.000 de dolari.

Intreaga lucrare de la Sibiel s-a desfasurat sub trei arhipastori: mitropolitul Nicolae Colan, mitropolitul Nicolae Mladin si mitropolitul Antonie Plamadeala. In tot acest timp, paroh a fost Zosim Oancea.

Asa s-a infiripat si dezvoltat lucrarea de la Sibiel, ajungand astazi sa se innumere printre cele mai atractive puncte culturale si turistice ale judetului Sibiu si ale intregii Transilvanii, dana si ea marturie despre vechimea poporului roman si despre puterea sa creatoare pe aceste meleaguri.

Ca ultime si cuprinzatoare caracterizari, reproducem din Ziarul olandez Trow - 17. 04. 1974 - sub titlul "Sibiel, comoara ascunsa in Carpatii Romaniei" - Jan Roeffs: Cei care au strabatut batrana Transilvanie, care are un peisaj foarte placut, trebuie sa dea atentie Sibielului, un relicvar plin de comori de arta. numai aceasta fateta a Romaniei ar merita un tur de 1700 de kilometri (distanta intre frontierele Olandei si ale Romaniei).

Sibielul are cel mai mare muzeu de icoane pe sticla din Europa. Langa biserica, la cativa metri, se afla un muzeu ce adaposteste o multime de icoane pictate pe sticla. Multe dintre ele au o vechime de peste 200 de ani, iar valoarea lor este inestimabila.

Colectia a fost posibila prin truda preotului Zosim Oancea. Bineinteles, nimic nu ar fi fost posibil daca oamenii din Sibiel nu ar fi donat icoanele. Este cel mai important muzeu de acest fel din Europa. Mai poti vedea acolo si icoane pe lemn, ceramica, piese de mobilier, precum si o serie de carti vechi romanesti.

.