Din fericire nu este nevoie de psihiatru pentru orice problema. Copiii se afla la o varsta de formare, la care multe probleme, mai ales cele usoare, se rezolva cu varsta, copiii avand ca aliat propria fire si cresterea ei. Un alt motiv este ca parintii sunt in masura sa faca fata multor situatii de acest gen. Cum se poate asta? Se poate, fiind pregatiti, fiind atenti la legatura dintre ei si copii, urmarind ce se petrece cat mai din timp. Exista si parinti care numai dupa ani de zile observa ca exista o problema cu care se confrunta copilul, ca s-a schimbat, desigur asta are legatura cu tema comunicarii intre parinti si copii, tema pe care ani abordat-o.

Daca avem o relatie buna de comunicare cu copiii, putem sti din timp ce se intampla. O alta conditie e sa avem un dialog cu ei.

De aceea este nevoie sa-i obisnuim cu dialogul dinainte de a aparea vreo problema, sa nu-l incepem odata cu problema. Din acest dialog vom putea trage multe concluzii, multe elemente, informatii imediate, pe care ni le da copilul si prin urmare ar fi de mare folos sa schimbam anumite lucruri, anumite stari ale noastre, sau sa-l luminam pe copil ca sa se rezolve problemele. De exemplu, ce parinte nu stie ce inseamna invidia intre copii, intre frati! Nu vom putea merge in orice situatie de invidie la specialist, vom face si noi incercarile noastre. Si daca noi cu adevarat simtim ca nu facem diferenta intre copiii nostri si ca le oferim toata dragostea de care au nevoie, daca nu-l vom favoriza in mod grosolan pe cel mic, pe cel proaspat venit in familie, atunci problema se va rezolva usor. Dar daca noi facem greseala tipica ca atunci cand apare inca un copil sa-l luam pe celalalt sa-l punem intr-o camera separata, cu siguranta acesta il va invidia pe cel mic. Va trebui sa ne cercetam din nou starea noastra, situatia noastra.

Am dat doar un exemplu. Putem aduce multe altele. De pilda, copilul prezinta dificultati in a adormi si noua nici nu ne trece prin cap ca s-ar datora faptului ca este lasat nesupravegheat la televizor, fara controlul emisiunilor, al convorbirilor telefonice, ca vorbim in fata copilului probleme pe care le avem la serviciu, ca suntem tulburati, tensionati, nervosi pe alti oameni, si ca din aceste cauze copilul are dificultati in a adormi. Putem sa nu intelegem legatura dintre aceste stari. Probabil v-ati confruntat cu asemenea stari. Parintii ne aduc copiii la biserica sa le citim rugaciuni, deoarece sunt nervosi, fac pe ei noaptea etc, insa ceea ce aud acesti copii in casa, ceea ce vad le este total indiferent. Asta vreau sa spun, trebuie sa avem aceasta sensibilitate si atunci foarte multe probleme se vor putea rezolva intre noi. Slava lui Dumnezeu, din fericire, chiar se intampla des sa se rezolve astfel. Parintii chiar au aceasta posibilitate. Nu trebuie sa-i subestimam. Parintii nu sunt doar pentru a se ingriji de casa, de mancare, de meditatii, ci, atunci cand au cu adevarat comuniune cu copiii lor, foarte multe probleme pot fi depasite.

Insa, nu mergem la specialist, ii incredintam problema, iar noi ramanem pasivi. Trebuie sa avem anumite lucruri in vedere. In cele mai multe cazuri, intai de toate parintii trebuie sa se puna de acord daca trebuie sau nu sa mearga. Unul dintre parinti ia initiativa de a merge, in timp ce celalalt nu vrea.

Sunt foarte multe motive pentru care nu vrea. Ori e parerea lui, ori poate minimalizeaza problema existenta, sau poate celalalt o exagereaza, exista si alte motive, de exemplu, simte ca specialistul poate fi folosit de celalalt parinte impotriva lui. Lucru care se si intampla deseori. Nu vrea sa mearga pentru ca stie ca va auzi acolo unele acuze. In alte situatii chiar parintele care nu vrea stie ca are o mare responsabilitate de care refuza sa auda, de multe ori se observa fenomenul in care mama aduce copilul pe ascuns, fara ca tatal sa stie ca merg la doctor. Acest lucru e foarte daunator. Trebuie sa-l evitam pe cat posibil. E bine cand il anuntam pe copil ca e nevoie de un specialist parintii sa fie calmi, cu dragoste, sa spuna: hai sa mergem la cineva, sa gasim o solutie la problema noastra, altfel e foarte dificil. Daca unul dintre parinti nu este convins, bine ar fi sa accepte initiativa celuilalt, pentru a gasi o cale comuna de abordare. Poate ca nu este nevoie de un specialist, dar in toate cazurile este de mare importanta sa evitam sa ne certam in fata copiilor, mai ales pe tema daca au nevoie sau nu de specialist, sa pastram divergentele doar intre noi.

Daca am ajuns la specialist, este foarte important sa nu-i ascundem nimic. Se intampla deseori sa-i ascundem si asa il impiedicam sa-si faca treaba bine, si poate gresi tratamentul. Si de ce ascundem? Poate sunt lucruri dureroase, grave, pe care sa nu le afle celalalt parinte sau doctorul. Specialistul insa trebuie sa stie totul ca sa-l poata ajuta pe copil.

Un alt lucru pe care trebuie sa-l avem in vedere: sa nu asteptam automat de la specialist solutii magice. Am observat si ca medic, si ca duhovnic ca multi parinti au aceasta inclinatie, de a cere de la duhovnic sau de la medic rezolvari automate, magice. Sa faca ceva, intr-o intâlnire, doua, sa zica o fraza minune, care sa le rezolve toate problemele. E limpede ca este o cerere irationala. Si asta, deoarece problemele pe care le avem nu sunt de ieri, de azi, sunt probleme vechi de luni sau de ani intregi, care au nevoie de timp pentru a fi rezolvate. Si alt element este ca astfel noi incercam sa ne abandonam rolul si participarea noastra. Rezolvarea magica pe care o asteptam de la specialist - si de la duhovnic - care are o specializare exceptionala, care ne duce la Dumnezeu si, in imaginatia noastra, ii dam dimensiuni exceptionale, fiind omul lui Dumnezeu, si asteptam sa spuna ceva care sa le rezolve pe toate -, aceasta rezolvare nu ne foloseste. Ne folosesc smerenia si sinceritatea de a accepta cele ce ni se spun, sa fim dispusi sa lucram cu noi insine pentru a ne schimba. Cerem rezolvari magice tocmai pentru ca nu vrem sa facem o asemenea osteneala asupra noastra, care este de durata.

Dumnezeu nu face ceea ce putem face noi. Si putem face multe lucruri, pe care nu le constientizam. De aceea nu ne raspunde cu o minune. Exista si o alta cauza. Dumnezeu, în atotstiinta Sa, stie unde este nevoie de o minune si daca ne foloseste sau nu. Nu ne foloseste duhovniceste ca toate situatiile vietii sa se rezolve prin minuni.

Parintele Vasile Thermos
Aricol preluat din volumul "Sfaturi pentru o crestere sanatoasa a copilului", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfaturi pentru o crestere sanatoasa a copilului"

 

.