S-a racit credinta si evlavia, mai ales fata de Spovedanie si chiar impartasirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos si putere de crestere duhovniceasca a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfant ce vine peste noi prin aceste Taine.

Precum o camasa trebuie spalata de multe ori, asa si sufletul trebuie spalat mereu prin deasa spovedanie. La inceputul crestinismului spovedania se facea in fiecare zi, mai tarziu oamenii au rarit-o, abia se mai spovedesc in cele 4 posturi sau o data pe an.

Primul folos al desei spovedanii este acela ca pacatul nu prinde radacini in noi si se strica din suflet cuibul satanei.

Ati vazut cocostarcul? Face cuib pe casa la tine; si-i o pasara fina. Daca i-ai stricat cuibul o data, de doua ori, nu-ti mai vine acolo. Stie ca-i esti dusman. Asa si noi, daca-i stricam cuibul satanei, el nu mai vine repede. Diavolul, vazand ca te spovedesti des, te caiesti, te rogi si-l parasti mereu, zice asa: ”Degeaba ma ostenesc cu dansul, ca se duce mereu la preot si se spovedeste, si-l dezleaga si eu nu mai castig nimic. Mai bine ma duc la cei care dorm, care n-au grija de mantuire, care nu se spovedesc cu anii, ca aceia nu mi se mai impotrivesc!”

Al doilea folos al desei spovedanii este ca omul tine minte usor greselile facute de la ultima spovedanie; pe cand cel ce se marturiseste rar cu anevoie poate sa-si aduca aminte de toate cate a facut. Astfel, multe din pacate raman nespovedite si prin urmare, neiertate. Pentru aceasta diavolul i le aduce aminte in ceasul mortii, dar fara de folos, caci i se leaga limba si nu le mai poate marturisi.

Al treilea folos al celui ce se marturiseste des este ca si daca i s-ar intampla sa cada intr-un pacat de moarte, indata alearga si se marturiseste si intra in harul lui Dumnezeu si nu sufera sa aiba pe constiinta greutatea pacatului, fiind deprins a se curati des prin spovedanie.

Al patrulea folos al desei spovedanii este ca pe unul ca acesta il afla moartea curatit si in harul lui Dumnezeu, avand mare nadejde de mantuire. Dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea dreptilor si a pacatosilor, cautand sa afle pe om in pacate pentru a-i lua sufletul. Dar la cei ce se marturisesc des si curat nu poate afla nimic, deoarece s-au marturisit luand dezlegare pentru pacate.

Al cincilea folos al desei spovedanii este ca unul ca acesta se opreste si se infraneaza de la pacate, aducandu-si aminte ca dupa putine zile se va marturisi din nou si va primi canon de la duhovnic, acesta mustrandu-l ptr cele facute.Deci, cel ce are obicei sa se marturiseasca des nu lasa rugina pacatului sa se prinda de mintea si inima lui. Cine isi pliveste ogorul sufletului des simte cand incolteste pacatul si indata il smulge din suflet prin spovedanie. Pe acela moartea nu-l gaseste nepregatit.

Infranati viciile cand se nasc.

Nu pierde nadejdea de izbavire cand viciile te stapanesc. Nu parasiti gandul pocaintei.

Cum te scapi de ele? Strica cuibul satanei si du-te la marturisire si nu mai face pacatul !

Cat de bun este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta!

Ca de n-ar fi pus intre noi Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar putea mantui.

Unii mai mult, altii mai putin, dar nimeni nu este fara de pacat, toti gresim inaintea lui Dumnezeu si toata pocainta ta intru aceasta consta: sa te hotarasti a-ti schimba viata dar cu o mare hotarare de a nu mai pacatui ajutandu-ne noua dumnezeiescul har si acel cuib de maracini sa-l transformam intr-un loc de o frumusete rara in care sa domneasca Duhul Sfant .Sa nu uitati ca avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang care scrie tot.

Florentina

• Impartasire deasa? Spovedanie deasa!
  Publicat in : Sfintele Taine