Să nu trageţi de ei, asta-i ideea. Nu trageţi de copii: „Hi, mă, la biserică! Hi, mă, la Hristos!” Uşurel. Să stiti ca o Li- turghie care se finalizează într-o pizza e mai de preţ decât o pizza care nu se finalizează în biserică. Lăsaţi-i pe copii să respire viaţa. Aduceţi-i uşurel.
dar care nu-s poveşti, sunt fapte reale din clasă. O doamnă vine la biserică la părintele şi îl întreabă: „Dumneata nu te întrebi ce căutăm noi aici? Noi nu veneam la biserică”. La care, părintele: „Doamnă, eu nu fac prezenţa cine vine, cine pleacă, cine stă. Asta-i la altă secţie. Contabilitatea o tine băiatul cu corniţe”. „Totuşi, nu ne întrebaţi?” „Nu!” „Şi totuşi!” „Bine, hai să vă întreb: Ce căutati la biserică?”
„Părinte, se trezea ăla mic de dimineaţă, mă punea să-i calc hainele, se îmbrăca şi pleca la biserică singur şi eu mă puneam cu bărbatul meu înapoi să dormim, până într-o dimineaţă când s-a pus pe scaun şi a zis: «Măi, dar nu voi trebuia să mă duceţi pe mine la biserică?». De atunci venim la biserică neîncetat. Cu alte cuvinte, ora de religie a fost dăruită poporului român pentru ca părinţii să înceapă să meargă la biserică. Vă spun eu!
Parintele Constantin Necula
Bucuria Darului, EdItura Agnos
Cumpara cartea "Bucuria Darului"
Pe aceeaşi temă
-
Ce este credinta?
Publicat in : Religie -
De ce oamenii cu credinta in Dumnezeu sunt incercati cu suferinte?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.