Din totdeauna batranii nostri au mers la Biserica, luand parte activa la viata Bisericii; Traditia care si astazi o vedem inca in vigoare este destul de graitoare: vedem in ei modele de credinta, de oameni postitori care stiau de Biserica. Cand ii intrebam de ce merg la Biserica ei ne raspund foarte natural: asa am fost crescuti, sau asa e bine, asa am invatat de la parintii nostri.

Pentru ei ca oameni simpli poate era deajuns acest argument; pentru noi si omenirea contemporana acest raspuns nu mai multumeste, ratiunea noastra cerand argumente; astfel, vom darama dictonul : Crede si nu cerceta , tocmai cercetand si astfel sa putem crede.

Biserica - Dumnezeiasca si omeneasca

Biserica a fost intemeiata de Mantuitorul pe Cruce, ca si comunitate a oamenilor care cred in El, ca Dumnezeu ce aduce vesnicia in viata noastra; aceasta vesnicie este Dumnezeu, iar Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4,16).

Daca tinem cont de existenta lui Dumnezeu si de implicarea Sa in viata noastra cotidiana, avem un punct de pornire: insasi Mantuitorul mergea la Templu, Apostolii se adunau sa savarseasca Liturghia si aceasta slujire s-a dezvoltat pana astazi - multitudinea de slujbe ne arata ca exista o viata a Bisericii, un univers al Sau cu totul minunat si care este inepuizabil.

Despre aceasta viata noi stim ca este insasi Viata PreaSfintei Treimi revelate noua, Biserica fiind Trupul lui Hristos; prin Biserica noi suntem integrati in aceasta Viata ca frati ai lui Iisus Hristos si fii ai Parintelui Ceresc.

Biserica are ca motor al ei Sfanta Impartasanie, Euharistia, prin care toate actiunile ei au un rol mantuitor; nimic nu se poate face fara aceasta realitate vie a lui Hristos.

Cuvantul Biserica la originea sa greaca (ecclesia) inseamna adunare, fapt care ne arata ca Biserica suntem noi (cu centrul in biserica propriu-zisa); cu fiecare dintre membrii sai lipsa, Biserica, adunarea credinciosilor sufera : 

• atat ca o lipsire a unui membru al sau, la fel cum daca unui om i-ar lipsi un organ sau o mana el nu ar fi deplin sanatos, ci stie ca ceva ii lipseste;

 • lipsirea de dragostea lui Dumnezeu de care fuge cel care nu participa, dragoste de care noi cei prezenti suntem patrunsi, dragoste care ne uneste: Iar pe noi pe toti care ne impartasim din o Paine si un Potir sa ne unesti unul cu altul prin Impartasirea Aceluiasi Sfant Duh... ( Liturghia Sf. Vasile).

Ipostaze ale rolului de mantuire al Bisericii

Fiind o institutie divino-umana, ea are rolul de a ne descoperi pe Dumnezeu noua; astfel, prin termenul mantuire vom intelege: dobandirea Raiului, desavarsirea vietii noastre aici si mai ales implinirea sufleteasca - lucru ce provine din aceasta mantuire.

Biserica - Casa risipitorilor intorsi

Biserica este un spital duhovnicesc in sensul in care pacatul, ca rupere a noastra de Dumnezeu, este vindecat de Mantuitorul prin preotii Sai; este locul in care pocainta are loc prin Taina Marturisirii; aici noi aflam cum sa devenim mai buni, cum sa ne ferim de ispitele celui rau, cum sa devenim ai lui Dumnezeu si mai ales sa ne gasim implinirea vietii.

Lumea contemporana ne aduce in fata multe moduri si concepte dupa care sa traiesti si sa gandesti:de la religii care pun natura ca si un zeu pana la filozofii in care Dumnezeu nu exista, toate au in centrul lor egoismul, eul; Parintii Bisericii invata ca pentru a te implini trebuie sa te golesti de raul si egoismul din tine pentru a face loc dragostei lui Dumnezeu si a celorlalti.

Biserica - implinirea umanitatii

Biserica este Cer, deoarece intr-insa se coboara Dumnezeu la noi iar noi urcam la El; acest act de impreuna lucrare este tocmai ceea ce omul cauta in sinea sa; in Biserica simtim prezenta Celui ce Este si dupa care in mod tainic sufletul nostru tanjeste: Pentru Tine ne-ai zidit, Doamne, si sufletul nostru nu afla odihna pana ce Te gaseste ( Fericitul Augustin).

Viata noastra este o viata cu lipsuri, dureri, greutati; unde putem fi alinati daca nu la Hristos, Cel ce se face toate pentru toti (Sf. Marcul Ascetul). El este Parintele orfanilor, carmaciul celor de pe mare, Prietenul celor aflati in suferinta, bucuria inimii, datatorul celor care cer. Rugaciunea Tatal nostru este mai mult decat graitoare.

Biserica este si comuniune, este comunitatea pe care Dumnezeu a lasat-o stiind ca nu este bine ca omul sa fie singur (Facere 2,18). De vreme ce toti tindem spre dragostea ce uneste, Biserica vine sa aduca un nou izvor ce va inmulti dragostea - Insusi Dumnezeu.

Biserica - Viata cea intru Imparatie

Biserica este centrul vietii crestine, deoarece viata in Imparatie nu se poate realiza fara o aderenta la modul ei de a fi; Cine nu are Biserica de mama nu are pe Dumnezeu de Tata (Sf. Ciprian al Cartaginei). Cei ce venim la Biserica si ascultam de sfatul parintilor duhovnici avem acoperamantul lui Dumnezeu care nu lasa sa fim ispititi peste masura (1Cor 10.13).

Suflarea vietii bisericesti este alcatuita din slujbe; ele acopera un areal foarte mare, ceea ce arata ca nicicand omul nu este lipsit de binecuvantarea lui Dumnezeu; de la leagan si pana dincolo de mormant, in vesnicia lui Dumnezeu, Biserica este prezenta: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Sfestania, Rugaciuni de binecuvantare a caselor, a holdelor, a fantanilor, a bucatelor, Inmormantarea, Parastasul - toate acestea sunt bratele deschise ale lui Dumnezeu catre noi.

Biserica este vesnica prin darul lui Dumnezeu; Imparatia Lui nu va avea sfarsit (Luca 1,33). Biserica cheama pe cei vii la viata vesnica a lui Dumnezeu, la Imparatie si cat se poate, prin fiecare Liturghie, Hristos coboara din nou la iad pentru a mai scoate un frate de-al nostru, care prin noi se va fi deschis lui Dumnezeu; Biserica are puterea a lega si dezlega soarta omului pentru vecie.

Fuga de Biserica - fuga de noi insine

Fiecare dintre noi, in sinea noastra, avem credinta sadita in noi, avem posibilitatea de a crede sau nu; prin aceasta fuga noi ne asemanam fiului risipitor din Evanghelie (Luca, 15).

As vrea sa amintesc aici despre cateva fraze in care multi ne ascundem: "Eu cred,dar nu merg la Biserica... eu cred in felul meu” sau "Ce rost are sa ma duc la Biserica de vreme ce acolo sunt unii care-s mai rai ca mine”; binecunoscuta fraza este poate cea mai folosita: "Eu ma rog acasa, nu mai ma duc la Biserica sa ma enervez sau sa ma sminteasca unii sau altii "credinciosi”.

Despre acestea ne invata Parintii Bisericii astfel: 

• Sfantul Vasile cel Mare, in Liturghia sa spune astfel: Pe cei rai,buni ii fa prin puterea Ta ; singurul mod in care putem face cu adevarat bine este prin Dumnezeu; alte indreptari nu vor fi la fel de depline si cu rod mult; Tot darul cel desavarsit este de la Tine, Parintele Luminilor spunem noi in finalul Liturghiei.

• Credinta in Dumnezeu este un dar, este o putere prin care noi cautam sens vietii tocmai prin gasirea vesniciei lui Dumnezeu; virtutea aceasta noi trebuie sa o dezvotam; de vreme ce am primit-o, ramane de noi sa o crestem, sa o cultivam ca ea sa isi gaseasca tinta: pe Dumnezeu prin Biserica.

• Sinceritatea in credinta este cea care bucura pe Dumnezeu si ne foloseste pe noi; celuia care este sincer in cautarea sa, Dumnezeu se va arata lui, ii va descoperi unde sa il gaseasca - in Biserica.

Cum ne putem lipsi de Biserica in credinta noastra? Credinta aceasta nativa este ca o forta bruta dar care se finiseaza prin Biserica, astfel primind o multime de daruri. Sfantul Nicolae Velimirovici spunea despre credinta asemanandu-o cu o planta pe care noi o sadim, ca mai tarziu sa vedem ca odata cu ea au mai crescut inca multe alte plante.

Ganduri de incurajare

Pentru cei carora au retineri de a veni la Biserica, am cateva franturi de ganduri pe care voiesc sa le impartasesc cu ei:

• Dumnezeu pe risipitorii intorsi nu-i cearta ci ii premiaza, iertand toate prin preot.

• Biserica este si va fi singurul loc de Adevar: in jur peste tot minciuna si dorinta de posesie, doar aici dragostea este puternica prin Dragostea lui Dumnezeu ce tine totul.

• Biserica este tot ce este mai inalt si mai frumos ce poate oferi lumea aceasta: virtute, iubire, speranta care nu moare si o pasiune de cultura care izvoraste tot din Dumnezeu.

• Dumnezeu momentan nu a venit sa judece, ci sa miluiasca; nu a venit sa osandeasca, ci sa puna Umarul Sau la indreptarea noastra.

Dumnezeu ne cheama acum; este vremea Postului Mare; sa nu ne lasam amagiti si sa nu venim la Biserica, lipsindu-ne de asa mari daruri pe care Dumnezeu noua ni le-a dat.
 
Ioan H.

• Biserica ortodoxa si integrarea europeana
  Publicat in : Editoriale
• Cantarea corala in Biserica Ortodoxa Romana
  Publicat in : Viata liturgica
• Emil Cioara - Duhovnicul si Taina Spovedaniei in Biserica Ortodoxa - Recenzie
  Publicat in : Religie