Răspuns: Această întrebare îmi aminteşte de cea pusă lui Hristos de un tânăr: „Ce să fac ca să am viaţa veşnică?” Hristos i-a spus: "Păzeşte poruncile.” Dar când s-a spus că tânărul ţinea cu adevărat toate poruncile, Hristos i-a spus: „îţi mai lipseşte un lucru. Vinde tot ce ai, împarte la cei săraci şi urmează-mi.” Tânărul a plecat întristat. Hristos, întorcându-se spre cei care erau cu el, a spus: „Este greu pentru cei care au averi să intre în Impărăţia Cerurilor.”
Dar nu o voi spune în acelaşi fel. Situaţia noastră e diferită. Noi am încălcat toate poruncile. Şi nu avem nici o avere de vândut. In loc de averi avem o mulţime de păcate de care trebuie să ne despărţim. Dacă ratăm asta, atunci participarea noastră la procesul care are loc nu ne va aduce mântuirea. După cum ştie toată lumea, problema religioasă e la modă, şi scriitorii de azi sunt preocupaţi de ea. Dar atunci când ridică această problemă, evită să-şi îndrepte atenţia spre propriile lor suflete. Talentul lor este ceea ce contează, spun ei - unui scriitor i se va ierta mult. Uneori, ca justificare, chiar îi citează pe clasici: Puşkin, Tolstoi, Dostoievski. Desigur, oricui i se poate ierta orice, dar numai dacă se căieşte. Da, şi scriitorii clasici au avut păcatele lor. Dar s-au căit şi au suferit pentru ele. Dar acum, când păcatele se iartă singure, când sunt considerate echipamentul standard pentru o persoană cu talent, să nu lăsăm acea persoană să se auto inducă în eroare şi să se amăgească pe sine. Poţi crea ceva de valoare numai dacă sufletul tău are valoare. Dacă nu are. produci doar forma, care poate prezenta interes pentru o perioadă, dar în cele din urmă nulitatea ei devine vădită. In timp ce scriitorii clasici au crescut în importanţă după moartea lor, ceilalţi - care au avut încredere doar în talentul lor - au fost sterili chiar în timpul vieţii lor.
Toţi trebuie să acordăm atenţie stării sufletului nostm şi înainte de toate să ne examinăm propria noastră credinţă. Credinţa nu constă doar în vorbe. Trebuie să fie dovedită din fapte. Doar persoana care cu adevărat crede poate cu adevărat acţiona. Protestele şi motivele pot fi eroice şi simpatizate, dar vor ajunge zadarnice. Un neadevăr conduce la altul. Omul poate lucra doar în numele lui Hristos, în numele eternităţii, pentru împărăţia Cerurilor. Asemenea activitate este în întregime dezinteresată şi sinceră şi totuşi complet obiectivă, pentru că întotdeauna păstrează totul într-o perspectivă reală.
Deasemenea, trebuie să dăm atenţie modului în care trăim. Să începem cu familia. Viaţa de familie cere un efort ascetic şi sacrificiu. Dar, adeseori în zilele noastre, oamenii intră într-o relaţie tocmai de plăcere, din scopuri egoiste. Să ne imaginăm următoarea situaţie: Cei mai buni oameni, soţ şi soţie cu copii, şi totul pare să fie bine. Dar asta e doar la suprafaţă. Copiii lor nu sunt proprii lor copii. Să zicem că tatăl este adevăratul tată, iar mama nu. Cum e situaţia asta pentru copii'? De ce ne mirăm că atunci când devin adulţi îşi părăsesc părinţii? Ca preot, ştiu câtă durere pot prieinui copiilor lor asemenea aşa numiţi părinţi, sau cum pot sfâşia psihicul lor drept în adânc, încât ajung să se simtă mai rău decât orfanii. Şi ăsta este un exemplu relativ fericit. Acum să luăm unul mai rău. Nu demult am cunoscut un adolescent. Şi-a uşurat sufletul şi mi-a mărturisit că tatăl lui vitreg este un beţivan care îl bate. Băiatul îl urăşte pe acest „tată” ca şi pe propria sa mamă, deşi din când în când îi pare rău de ea, pentru că şi pe ea o bate. Băiatul deja fumează, foloseşte un limbaj trivial şi probabil ca este tulburat psihic. Ce fel de generaţie va fi asta? Familia este punctul nostru dureros. Şi totuşi starea familiei este cea care determină starea întregii societăţi.
Şi acum, despre relaţiile noastre unul cu altul. Cuvinte precum „castitate” şi „inocenţă” au devenit aproape de neînţeles pentru noi. Incă ne şi distrăm pe seama lor. Işi pierd virginitatea chiar şi la zece ani, trăind în promiscuitate de la o vârstă atât de fragedă. Ce credeţi? Poate promiscuitatea să fie sfântă? Nu. Dacă nu există sfinţenie atunci totul e permis. Fără sfinţenie nu poţi trăi cu adevărat ca o fiinţă umană. Până şi ateii au început să înţeleagă asta. Ei caută să „copieze” sfinţenia căutând sisteme - zile sfinte fără Dumnezeu, „saloane de căsătorie”. Dar toate astea pot fi sfinte numai cu Dumnezeu. Fără Dumnezeu, rămâi în cel mai bun caz cu ceva frumos, ceea ce nu te face cu nimic mai bun, dar care poate te face fericit. Iar în cel mai rău caz te-ai ales cu o păcăleală urâtă.
Ce putem spune despre angajamentul reciproc, onoare, loialitate, curaj? Angajamentul a devenit ceva temporar, bun doar dacă aveţi ceva în comun. Dar mai târziu vă trădaţi unul pe altul ca să obţineţi o afacere mai bună. Trădarea este fructul prieteniei clădite nu pe principii religioase, ci pe tot felul de „tratate” mercantile.
Astfel părinţii îşi pot trăda proprii copii, şi copiii pe părinţii lor - ca să nu mai spunem nimic de prieteni. Onoarea, loialitatea, curajul - sunt discutate în termeni relativi şi nu în termeni absoluţi. Asta este. putem fi relativ cinstiţi, relativ loiali, sau relativi curajoşi - dar numai în raport cu altceva. Când nimic nu ne obligă - serviciul nostru, de exemplu, sau interesul material - atunci este posibil să fim canalii, escroci, laşi. Numai pe plan religios pot fi toate acestea evitate, pentru că acolo totul este luat în considerare în termeni absoluţi. Adevărul şi cinstea nu sunt categorii sezoniere şi relative, ci eterne şi absolute. Deci, ca să participăm la misteriosul şi salvatorul proces al Golgotei şi al învierii, trebuie să acordăm o atenţie reală nouă înşine. Dumnezeu nu are nevoie de vorbe, ci de fapte. Doar cel ce va propovădui şi va împlini acest lucru, doar acela va fi numit mare în împărăţia Cerurilor.
Pr. Dimitrie Dudko
Fragment din cartea "Nadejdea noastra", Editura Ecclesiast
-
Veniti la Golgota crestini
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Golgota - Locul Capatanii
Publicat in : Biserica in lume -
Golgota
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Veniti la Golgota crestini
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Ce ne-au adus Betleemul si Golgota?
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.