
Cuvântul lui Dumnezeu este o expresie folosită atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, fiind concepută ca un mesaj din partea divinităţii. Iată, de pildă, profetul Ieremia spune: „Cuvântul lui Iehova a venit la mine” . Profeţii Vechiului Testament foloseau astfel de mesaje profetice. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” , aşa îşi începe Apostolul Ioan, Evanghelia sa. „Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte” .
Domnul Iisus Hristos, în cuvântările Lui, a folosit aceleaşi cuvinte pe care le-au mai spus şi alţi proroci, mai înainte, însă cuvintele Lui aveau o tărie aparte, un răsunet cu esenţă divină, care mergeau direct la sufletul omului. Nimeni, dintre oameni, nu a mai rostit cuvintele cu o aşa putere dumnezeiască, cum a făcut-o Mântuitorul, aşa cum avea să mărturisească, atât ucenicii Lui, cât şi membri Sinedriului, pentru că Iisus Hristos era Cuvântul. „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă” . Cuvintele lui Hristos au o forţă necunoscută până atunci, deoarece acestea descoperă persoana hristică care este divino-umană, pe Hristos, om şi Dumnezeu, în acelaşi timp. Cuvintele lui Hristos au o forţă miraculoasă pentru că ele conţin Adevărul, adică pe Hristos, care la un moment dat spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” . Cuvintele Evangheliei au o virtute ascunsă, cava ce lucrează cu putere, o căldură spirituală ce pătrunde la inimă şi o lumină necreată care înrăureşte mintea. Evanghelia nu este o carte de poveşti, cum tind unii să spună, ea este o „fiinţă” vie, lucrătoare şi care dă răspunsuri şi soluţii la problemele oamenilor, în viaţa de zi cu zi.
Însuşi Mântuitorul ne îndeamnă: „Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine” . „Nu este întâmplător că descoperim cu uimire faptul că oamenii care au realizat ceva măreţ pentru omenire au, totuşi un element comun: legătura tainică cu Dumnezeu. Mulţi dintre aceştia, aveau să mărturisească pe patul de moarte cuvintele: „N-a fost uşor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit!”. Cuvintele lui Iisus Hristos erau simple, dar încărcate de o energie necreată divină: „Talita cumi”, care, tradus, înseamnă „Fiică, ţie zic, scoală-te!” , i-a spus fiicei lui Iair, de numai 12 ani, care murise şi ea s-a ridicat din moarte. Cuvintele Mântuitorului erau susţinute de o smerenie dumnezeiască şi o credinţă puternică: „Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă?” . El îi încredinţează pe Apostoli şi pe ucenici de puterea lucrătoare a credinţei: „Cel ce va crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face...”
Cu toate că mai sunt oameni care nu cred în minunile Domnului Iisus Hristos, cuvintele Lui miraculoase răsună peste milenii şi rămân vii întipărite în inimile oamenilor cu credinţă lucrătoare. Aceasta este una din tainele lumii care nu poate fi explicată sau experimentată în laboratoarele de cercetare ştiinţifică, pentru că este dincolo de argumentele raţionale, dincolo de posibilităţile gândirii omeneşti. Lumea nu a mai cunoscut ceva similar: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” .
Cuvintele, nu sunt numai nişte simple cuvinte, cum le percepem noi, ci ele sunt o energie necreată divină. Mare lucru este să stăpâneşti arta cuvintelor, să le rosteşti atunci când trebuie şi cu înţelesul lor adevărat. Cuvintele din Biblie, din Psaltire, dar şi cel din cărţile liturgice şi din cărţile de cult sunt încărcate cu energii necreate, energii divine.
De aceea, aceste cuvinte au o rezonanţă puternică asupra celor care le citesc sau le ascultă şi pătrund direct la inimile lor. Cuvintele Sfintei Scripturi nu se analizează în mod literal sau în mod raţional, ca în orice scriere. Nu. Ele sunt relevate şi se primesc prin credinţă. Dincolo de faptul că Biblia este cea mai citită carte din lume, ea nu este nici veche, nici modernă, ci Biblia este veşnică, pentru că cuvintele ei sunt nemuritoare. „Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu fiecare cuvânt care purcede din gura lui Dumnezeu” .
Ştefan Popa
-
Scriptura si Traditia
Publicat in : Dogma -
Necesitatea prezentei Sfintei Traditii alaturi de Sfanta Scriptura
Publicat in : Revelatia -
Sensul cuvantului "credincios" in Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.