Cu o existenta ce se intinde pe parcursul a sase secole (1391 - actul patriarhal al patriarhului Antonie al Constantinopolului, prin care manastirea Peri din Maramures devine Stavropighie), Episcopia Maramuresului a avut o istorie extrem de zbuciumata. In pofida credintei puternice a maramuresenilor si atasamentului lor fata de Ortodo­xie, ei n-au avut parte de o organizare bisericeasca bine asezata, si care sa nu fie vulnerabila la apartenenta acestui spatiu binecuvantat unor administratii trecatoare, care i-au negat si suprimat intotdeau­na drepturile. Pana in 1705, cand este aruncat in inchisoare episcopul Iosif Marturisitorul din Maramures, pe care Sfantul Sinod al B.

O.R. l-a canonizat in 1992 la propunerea P. S. Episcop Justinian, si apoi in 1739, cu ultimul episcop ortodox amintit in Maramures cu numele de Gavril de Barsana, care a rezidat pe locul unde astazi din jertfa, rugaciunile, statornicia lui in credinta si binecuvantarea P. S. Justinian, a reinviat manastirea cu acelasi nume, scaunul episcopal al ierarhilor de Maramures nu era intr-un loc anume si mai cu seama nu era intr-un centru urban. Cel mai adesea era intr-o manastire, iar episcopul era ceea ce profesorul si istoricul Mircea Pacurariu numeste in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane - (horepiscop, adica episcop de tara). Voievozii maramureseni au incercat si adesea au reusit sa infiripeze centre bisericesti superioare pe langa curtea lor, insa datorita imprejurarilor istorice si spatiului geopolitic caruia apartinea Maramuresul, interesul Imperiului Austro - ungar a fost atat de mare in zona incat insusi voievodul Bogdan din Cuhea Maramuresului, unul dintre cei mai reprezentativi, a fost nevoit, fiind declarat infidel al Curtii imperiale, sa-si paraseasca Maramuresul drag si sa plece in pribegie peste munti, unde pune bazele statului Moldova - 1359.

           
Din 1739 - cu ultimul episcop ortodox amintit cu numele si pana in 1937, Maramuresului nu i-a fost ingaduit sa aiba episcop ortodox datorita uniatiei care a fost o actiune politica impusa cu forta. La 1700 romanii au fost declarati uniti fara sa fie consultati, iar daca au indraznit sa-si ridice glasul, represiunile erau atat de violente si inumane incat acestia s-au resemnat in noua situatie. Declarati uniti, in masa - deci in mod formal - in fond ei tineau pe mai departe datina mosilor si stramosilor lor ceea ce au fost inainte - ortodocsi. Situatia ultimelor doua recensaminte, din 1992 si 2002, dovedeste cu prisosinta acest lucru.

           
In 1937 se infiinteaza prin Hotararea Consiliului de Ministri din 23 iulie, Episcopia Ortodoxa a Maramuresului, iar printr-un decret al regelui Carol al II-lea, noua episcopie este inzestrata cu mai multe cladiri in Sighet, unde i s-a fixat si resedinta, printre care: Palatul Cultural, Hotel Coroana, peste 300 ha padure, din padurea comunei Vadu Izei si alte bunuri precum si bani. Cedarea Ardealului de Nord intre 1940 - 1944 a adus in Maramures o administratie dusmanoasa fata de tot ce era romanesc si ortodox, si astfel din ordinul lui Horty Myklos au fost expulzati din Maramures toti preotii ortodocsi, iar episcopul dr. Vasile Stan a fost nevoit si el sa paraseasca resedinta si sa plece la Sibiu, incercand de acolo sa coordoneze activitatea eparhiei - atat cat se pu­tea - zdrobita de hortisti, in urma unei terori fara egal in Maramures. Eliberarea din 1944 a redeschis posibilitatea reluarii activitatii episcopiei dar norii iernii comuniste isi faceau aparitia deja de data aceasta dinspre rasarit, asa ca in 1948 martirica episcopie, alaturi de alte episcopii din tara a fost desfiintata de catre noul regim comunist instalat la putere.

           
De subliniat ca in orasul Sighet, slujbele arhieresti erau savarsite in paraclisul din interiorul Palatului episcopal, neexistand o catedrala episcopala. S-au facut demersuri, s-a obtinut un teren, dar lucrarile au ramas in aceasta faza.

           
In anul 1990 dupa eliberarea de sub dictatura comunista, la dorinta unui grup de initiativa format din preoti inimosi, ale caror nume sunt mentionate in docu­mentele vremii, precum si la dorinta multimii credinciosilor, Sfantul Sinod al B.O.R. a aprobat memoriul inaintat in 2 februarie 1990 de preotimea maramureseana si in 12 februarie din acelasi an, s-a hotarat reactivarea Episcopiei Maramu­resului, care urma sa cuprinda judetele Maramures si Satu Mare. Loctiitor al noii eparhii a fost desemnat P.S. Justinian Chira - fiu al Maramuresului, episcop vicar al Clujului din 1973, care in 26 septembrie 1990 va fi ales cu majoritate de voturi, titular al acesteia si instalat in 11 noiembrie 1990 de catre un sobor de 11 arhierei in frunte cu mitropolitul Anto­nie al Ardealului.

           
Resedinta noii episcopii s-a stabilit in municipiul Baia Mare, cum era si firesc. In resedinta de judet traiesc peste 100.000 de credinciosi ortodocsi. Desi cu o populatie ortodoxa atat de numeroasa, in oras nu existau decat trei biserici ortodoxe, si acestea in partea veche a orasului. Asa ca sub obladuirea P. S. Justinian s-a pus piatra de temelie pentru alte biserici in cartierele noi, astazi in orasul Baia Mare exista 15 biserici de parohie si o catedrala episcopala.

 
Justin Hodea Sigheteanu

arhiereu - vicar

 

.