Acum vreo cinci ani, de Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, intrasem la Părintele Justin şi mă tot gândeam, că mergeam foarte des, cu ce motiv să mai intru la Părintele. El ne zicea celor mai apropiaţi (aşa îmi place să cred): „Iar ai venit, măi! Nu ştiai tu cum să mai vii! Ai mai fost de şapte ori azi". Bineînţeles că nu era aşa, dar cred că prin asta voia să ne arate o apropiere. Deci, stăteam eu şi mă tot gândeam cu ce motiv să mai intru la Părintele... Mă întâlnesc în faţa chiliei cu un prieten din Bacău, care fusese la Athos şi îi trimisese cineva un pachet pentru Părintele Justin. A stat cât a stat pe la uşă, apoi zice: "Dacă tot stai în mănăstire, nu îi dai tu pachetul Părintelui?" Când am auzit, am zis gata, am motivul şi uite-aşa, după ceva timp, intru eu la Părintele. Ii zic că „V-a trimis loan, parcă, pachetul acesta din Athos". Il ia şi mă întreabă dacă am fost eu în... Ierusalim. Aici s-a întâmplat o „dilemă". Mă gândeam că i-am zis Ierusalim în loc de Athos, că altfel de ce să mă întrebe de Ierusalim, dacă eu zic de Athos?! Am zis nu, dar chiar mi-aş dori foarte mult să ajung în Israel. I-am spus că tocmai merge o prietenă şi l-am întrebat dacă să mă duc şi eu cu ea. Şi uite aşa am ajuns pentru prima dată în Israel fără să plănuiesc nimic.

De fiecare dată Părintele îmi ştia gândurile şi obişnuiam să vorbesc cu el în gând. De când l-am cunoscut nu îmi mai imaginam viaţa fără el şi îmi era foarte frică de despărţire. îl simt însă tot aproape şi mă ajută mult, dar dorul e tot dor.

Nu mai spun de bucuria pe care o aveam când eram la Sfântul Maslu, joi noaptea, şi Părintele păşea să treacă pragul în coridor şi să intre în biserică, întinzându-mi mâna ca să se sprijine.

Ii plăcea să nu te smiorcăi, ci să fii demn! Mulţi credeau că Părintele aţipeşte în timp ce vorbeşte cu ei, încât ziceau: „Săracul Părinte, e bătrân şi obosit". Insă Părintele era luminat de Duhul Sfânt atunci când părea că adoarme brusc, după care din-tr-o dată continua discuţia de unde rămăsese. La început aşa făcea şi cu mine de câteva ori, până m-a „cunoscut" mai bine, după care mă ştia „pe de rost". O mătuşă când a mers pentru prima dată la Petru Vodă, a stat de vorbă cu un părinte şi ea fuma. El i-a spus că nu se poate să te împărtăşeşti şi apoi iar să fumezi. A intrat groaza în ea, aşa dintr-o dată. Dimineaţa a intrat la Părintele Justin şi i-a povestit.

A căutat el printre pungile pe care le avea prin chilie, care era veşnic plină cu daruri de la oameni, şi i-a dat un praf alb pe care l-a pus într-o hârtie. Nu i-a spus să se lase de fumat, dar ea era deja îngrozită de cele două pachete pe care le fuma pe zi. Părintele i-a zis să meargă acasă şi să ia dimineaţa din praful acela timp de vreo şase zile, dar după prima zi, mătuşa mai fuma câte o ţigară, dar fără chef. Am întrebat pe toată lumea care era în preajma Părintelui dacă ştie ce praf are Părintele contra fumatului însă nimeni nu ştia nimic.

Concluzia: făină din pachetele de la credincioşi, rugăciunea lui şi voinţa femeii.

In primii ani când mergeam la el, Părintele ne punea pachet de drum, care nu se strica deşi aveam destul de mers.

Laura

Parintele Iustin, Duhovnicul inimilor – Editura Ortodoxia

Cumpara cartea "Parintele Iustin, Duhovnicul inimilor"

 

• Despre spovedanie si rugaciune cu parintele Iustin Parvu
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Parintele Iustin Parvu a trecut la cele vesnice
  Publicat in : Parinti
• Interviu cu Parintele Iustin Parvu - Dezmostenirea Ortodoxiei
  Publicat in : Interviuri