De ce Mă loveşti? Ioan 18, 23)
Lucrul desăvârşit pentru noi, creştinii, este să le lăsăm pe toate în seama lui Dumnezeu, chiar şi dreptatea noastră, când suntem nedreptăţiţi, aşa cum au făcut şi Sfinţii Părinţi. Dar cine dintre noi are asemenea credinţă şi nădejde în Domnul, încât să-I încredinţeze Lui toate? Cine dintre noi se predă în întregime pe sine, arătându-şi neputinţa înaintea Atotputernicului Dumnezeu? Nu ne îngăduie egocentrismul nostru bolnav şi nebun (vinovat pentru toate!). Prin urmare, deoarece suntem nedesăvârşiţi, ni se îngăduie, conform Sfintei Scripturi, să cerem dreptatea când suntem nedreptăţiţi.
Ceea ce Sfânta Scriptură ne interzice este răzbunarea, adică să răspundem „potrivnicului" nostru, să-i întoarcem nedreptatea, răul pe care ni l-a făcut, deoarece această răzbunare este de competenţa lui Dumnezeu. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti", spune El însuşi (Romani 12, 19). Insă altceva este să nedreptăţesc pe potrivnicul meu, şi altceva să cer dreptatea mea. Primul este interzis, al doilea este îngăduit (v. Matei 18, 15-17), şi în unele situaţii chiar se impune.
Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt, a spus Mântuitorul (Matei 5, 39). Insă Hristos n-a aplicat aceasta când slujitorul arhiereului Ana a avut curajul să-L pălmuiască; nu i-a întors celălalt obraz, ci i-a stat împotrivă şi Şi-a folosit cuvântul: Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi? (Ioan 18, 23). A fost în chip uimitor unicul moment în timpul Sfintelor Patimi în care Hristos a protestat. N-a făcut-o nici în faţa arhiereului Ana, nici înaintea arhiereului Caiafa, nici în faţa soldaţilor care L-au batjocorit (v. Matei 27, 27-31), nici în faţa lui Pilat, ci doar când a încasat o palmă de la sluga mai-marelui preoţilor.
Şi cu siguranţă că Mântuitorul Hristos, Care a venit într-adins în lume ca să fie răstignit, „nu putea" să protesteze şi să spună vreodată Anei, Caiafei, soldaţilor, lui Pilat etc.: „De ce Mă nedreptăţiţi? Ce rău v-am făcut?" Pur şi simplu a protestat o dată, şi mai ales la începutul Patimilor Sale, ca să ne trimită mesajul că atunci când suntem nedreptăţiţi în lumea aceasta avem dreptul să protestăm şi să cerem dreptate. Amintiţi-vă ce ne-a spus: De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii (Matei 18, 15-17), adică „celor care conduc" , preoţilor (v. Deuteronom 17, 6-13), fireşte nu ca să te răzbuni, ci ca să-l trezeşti, să-şi vină în simţiri, să-şi înţeleagă greşeala şi s-o îndrepte, făcându-ţi dreptate ţie, celui pe care l-a nedreptăţit.
Vedeţi că atunci când nu ne înţelegem cu vrăjmaşul nostru putem să înaintăm, să facem cunoscută problema organului competent, care are puterea să hotărască şi să judece. In vechime, autoritatea competentă era aşa numitul tribunal ecleziastic, în timp ce astăzi sunt cunoscutele noastre judecătorii, despre care vom vorbi în continuare.
Arhimandrit Vasilios Bacoianis
Cum sa biruim nedreptatea, Editura de suflet
Cumpara cartea "Cum sa biruim nedreptatea"
-
Ce este dreptatea dumnezeiasca si cum se aplica aceasta?
Publicat in : Credinta -
Cateva ganduri despre dreptatea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea omeneasca
Publicat in : Religie -
Mila si dreptatea dumnezeiasca
Publicat in : Credinta -
Pacea, de patru ori mai mare decat dreptatea
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.